01.06.2013 Views

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

afective şi psihologice, pe care le trasează un dramaturg atunci când încarnează<br />

elaborările imaginaţiei sale.<br />

Eugénie, această comedie lacrimogenă, pare mult mai importantă decât o pot<br />

impune meritele sale literare şubrede, asta cu atât mai mult cu cât aflăm că „în<br />

momentul când apare, autorii dramatici sunt rari şi lipsiţi de talent” sau când<br />

ştim că ea a contribuit, alături de un Memoriu celebru, la inspirarea operei lui<br />

Goethe: Clavigo. O valoare documentară suplimentară i-o conferă faptul că<br />

această operă conţine germenii intrigilor ce stau la baza atât a Bărbierului din<br />

Sevilla, cât şi a Nunţii lui Figaro; dar demonstrarea acestei filiaţii nu ne<br />

preocupă aici.<br />

Interesul <strong>pentru</strong> teritoriul manifestării nonverbale a personajelor ne reţine atenţia<br />

începând încă din lista cu Veşmintele personajelor, conforme stării fiecăruia<br />

dintre ele, în Anglia, unde se petrece acţiunea. Comportamentele vestimentare,<br />

cum le numim noi, ale personajelor, sunt descrise cu lux de amănunte, <strong>pentru</strong><br />

impunerea unei caracterizări precise a stărilor sociale, conform uzanţelor epocii în<br />

locul ales ca teatru al acţiunii.<br />

Indicaţiile privind comportamentul personajelor (ele preced actul I)<br />

izbutesc, de la bun început, să comunice date importante privindu-i pe cei<br />

aflaţi în scenă. „Teatrul reprezintă un salon, de tip franţuzesc, de cel mai<br />

bun gust. Cuferele şi pachetele indică faptul că cei de faţă tocmai au sosit”<br />

(p. 285). Prima replică, a slujnicei Betsy („Ce frumoase-s toate! Însă trebuie<br />

să vedeţi camera stăpânei”) ne lămureşte, în continuare, că familia se află<br />

într-o locuinţă nouă.<br />

Încunoştinţaţi asupra ponderii comportamentului nonverbal în textul<br />

Eugénie, să examinăm antractele, <strong>pentru</strong> a verifica dacă ele aduc ceva nou şi<br />

util textului rostit.<br />

În actul I aflăm că familia baronului Hartley, venită din provincie, e<br />

găzduită de contele Clarendon, soţul lui Eugénie (legătura matrimonială e<br />

cunoscută doar de mătuşa acesteia, doamna Murer). Stăpânul casei lipseşte<br />

din Londra. Venit să-i salute pe oaspeţi, este obligat să dea nişte explicaţii<br />

ad-hoc, să lămurească zvonul care circulă despre căsătoria urmând s-o<br />

contracteze ziua următoare cu altcineva. Următoarele indicaţii succed<br />

ultimei replici: „Intră un servitor. După ce a aranjat scaunele ce se află în<br />

jurul mesei de ceai, ia cu sine serviciul de ceai şi vine să mute masa la locul<br />

ei, lângă peretele lateral. Cară pachetele care ocupă câteva fotolii şi iese,<br />

privind în urmă să verifice dacă toate sunt în ordine” (p. <strong>30</strong>1). Orice<br />

spectator al teatrului contemporan este, desigur, surprins: astfel de<br />

debarasări ale scenei de piese de recuzită, realizate de o slugă a casei,<br />

reprezintă mişcări uzuale ale punerilor în scenă moderne; astăzi, ca şi în<br />

explicaţiile lui Beaumarchais, rolul lor este de a nu se întrerupe acţiunea de<br />

pe scenă prin căderea cortinei. Fără să generalizăm, multe din aceste<br />

166

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!