01.06.2013 Views

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

afective şi psihologice, pe care le trasează un dramaturg atunci când încarnează<br />

elaborările imaginaţiei sale.<br />

Eugénie, această comedie lacrimogenă, pare mult mai importantă decât o pot<br />

impune meritele sale literare şubrede, asta cu atât mai mult cu cât aflăm că „în<br />

momentul când apare, autorii dramatici sunt rari şi lipsiţi de talent” sau când<br />

ştim că ea a contribuit, alături de un Memoriu celebru, la inspirarea operei lui<br />

Goethe: Clavigo. O valoare documentară suplimentară i-o conferă faptul că<br />

această operă conţine germenii intrigilor ce stau la baza atât a Bărbierului din<br />

Sevilla, cât şi a Nunţii lui Figaro; dar demonstrarea acestei filiaţii nu ne<br />

preocupă aici.<br />

Interesul <strong>pentru</strong> teritoriul manifestării nonverbale a personajelor ne reţine atenţia<br />

începând încă din lista cu Veşmintele personajelor, conforme stării fiecăruia<br />

dintre ele, în Anglia, unde se petrece acţiunea. Comportamentele vestimentare,<br />

cum le numim noi, ale personajelor, sunt descrise cu lux de amănunte, <strong>pentru</strong><br />

impunerea unei caracterizări precise a stărilor sociale, conform uzanţelor epocii în<br />

locul ales ca teatru al acţiunii.<br />

Indicaţiile privind comportamentul personajelor (ele preced actul I)<br />

izbutesc, de la bun început, să comunice date importante privindu-i pe cei<br />

aflaţi în scenă. „Teatrul reprezintă un salon, de tip franţuzesc, de cel mai<br />

bun gust. Cuferele şi pachetele indică faptul că cei de faţă tocmai au sosit”<br />

(p. 285). Prima replică, a slujnicei Betsy („Ce frumoase-s toate! Însă trebuie<br />

să vedeţi camera stăpânei”) ne lămureşte, în continuare, că familia se află<br />

într-o locuinţă nouă.<br />

Încunoştinţaţi asupra ponderii comportamentului nonverbal în textul<br />

Eugénie, să examinăm antractele, <strong>pentru</strong> a verifica dacă ele aduc ceva nou şi<br />

util textului rostit.<br />

În actul I aflăm că familia baronului Hartley, venită din provincie, e<br />

găzduită de contele Clarendon, soţul lui Eugénie (legătura matrimonială e<br />

cunoscută doar de mătuşa acesteia, doamna Murer). Stăpânul casei lipseşte<br />

din Londra. Venit să-i salute pe oaspeţi, este obligat să dea nişte explicaţii<br />

ad-hoc, să lămurească zvonul care circulă despre căsătoria urmând s-o<br />

contracteze ziua următoare cu altcineva. Următoarele indicaţii succed<br />

ultimei replici: „Intră un servitor. După ce a aranjat scaunele ce se află în<br />

jurul mesei de ceai, ia cu sine serviciul de ceai şi vine să mute masa la locul<br />

ei, lângă peretele lateral. Cară pachetele care ocupă câteva fotolii şi iese,<br />

privind în urmă să verifice dacă toate sunt în ordine” (p. <strong>30</strong>1). Orice<br />

spectator al teatrului contemporan este, desigur, surprins: astfel de<br />

debarasări ale scenei de piese de recuzită, realizate de o slugă a casei,<br />

reprezintă mişcări uzuale ale punerilor în scenă moderne; astăzi, ca şi în<br />

explicaţiile lui Beaumarchais, rolul lor este de a nu se întrerupe acţiunea de<br />

pe scenă prin căderea cortinei. Fără să generalizăm, multe din aceste<br />

166

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!