Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

ţării; miniştrii, desemnaţi prin delegaţie dintre deputaţi, sunt direct
răspunzători faţă de Adunare. Sultanul rămâne numai Kalif, fără niciun
amestec în viaţa politică şi nicio atribuţie în acest domeniu”. Bineînţeles că
afirmaţiile politice ale generalului Refet – Paşa au inspirat teamă şi
incertitudine în cercurile din jurul Sultanului, încercările acestuia de a
ajunge la un compromis cu Guvernul de la Angora fiind însă fără şanse de
reuşită.
Atitudinea reprezentantului extraordinar la Constantinopol dezvăluie starea
de spirit a revoluţionarilor naţionalişti faţă de regimul imperial şi tendinţele
de reformă radicală pentru viitor.
Crearea Turciei moderne.
Reformele lui Mustafa Kemal Ataturk
A) Problema reorganizării statului. Abolirea Sultanatului
Începe o nouă fază în evoluţia şi istoria revoluţiei kemaliste, lupta internă
pentru
transformarea radicală a structurii juridice a Statului şi adaptarea
organică a vieţii sociale noilor provocări.
Liniile esenţiale ale programului reformator sunt cristalizate în mintea
Ghaziului, fără a le destăinui nimănui, temându-se de reacţia nehotărâtă a
oamenilor săi în reformarea radicală a ţării: „Turcia a turcilor, niciun
interes, oricât de ispititor, nu trebuie să ne reţină în afară de interesul care
poartă pecetea autentic turcească; dezvoltarea tuturor aspiraţiilor neamului
în cadrul frontierelor naturale, liberaţi integral de orice tutelă sau influenţă
străină, stăpâni absoluţi pe propriile noastre destine. Adaptarea ritmului de
viaţă a statului imperativelor civilizaţiei şi progreselor contemporane în
domeniul material şi spiritual. Înlăturarea instituţiunilor vetuste, care au
atrofiat posibilităţile de dezvoltare normală ale poporului turc: Sultanatul,
Kalifatul, obiceiurile retrograde şi toată carcasa putredă a vechiului imperiu.
Noua formă structurală a statului: Republica”.
Astfel, în 1922, Adunarea Naţională, în unanimitate, desfiinţează
Sultanatul, puterea suverană „pământeană” trecând asupra reprezentanţilor
naţiunii. Sultanatul era o instituţie de ordin politic, care până atunci
funcţionase în chintesenţă cu Kalifatul, instituţie de ordin religios, spiritual
şi etern, constituind expresia voinţei divine.
Constrâns de împrejurări, ultimul descendent al unei dinastii seculare,
Sultanul Mohamed VI ia drumul exilului. Nepotul său, Abdul – Medjid
este numit de Adunare Kalif al Islamismului, fără nicio atribuţie de ordin
politic.
243