Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

grupează cadre de socializare în acelaşi timp apropiate şi foarte diferite.” 43
Impunerea rolului de evreu prin stigmatizare duce inevitabil la impunerea
rolului de victimă, la restrângerea dramatică a „buchetului de roluri” şi la
criza identitară. Artificialitatea acestui rol este sesizată de către Kertész întrun
pasaj din memoriile sale: “N-am nici un chef să-mi joc rolul. N-am nici
un chef să decad într-atât încât să protestez împotriva aşa-numitului
antisemitism (odinioară, la început, am făcut acest lucru îndemnat fiind de
orgoliu, prostie, infatuare şi speranţă). Evreitatea mea este mult prea
interesantă (sau altfel spus: e mult prea semnificativă) pentru a o privi ca
refracţie a nebuniei numite antisemitism.” 44 Datorită acestei impuneri însăşi
perceperea evreităţii drept o comunitate etnică este refuzată, în detrimentul
evidenţei care îşi cere uneori dreptul la recunoaştere: „ – Lectură la
„Jüdische Gemeinschaft” [Comunitatea evreilor]; când o văd pe
organizatoarea seratei, o femeie bondoacă, puţin răvăşită, am impresia că
acest chip îmi este cunoscut de la Budapesta, de mult timp, dar aflu dendată
că vine din Anglia, e londoneză. Trebuie să recunosc, în sfârşit, ceea
ce mi-a fost atât de greu să admit până acum, şi anume că evreul nu este
doar o noţiune abstractă (desigur, este şi asta), ci inclusiv o rasă şi un tip
uman: cu toate că nu toţi evreii sunt evrei, precum susţine Schönberg, nici
un evreu nu poate eluda faptul că este evreu (acest lucru este deja rodul
experienţei mele).” 45
Identitatea etnică ţine de un specific care se delimitează de restul nu doar la
nivelul negaţiei. Acest lucru nu este valabil în cazul etniei evreieşti prin
simplul fapt că, aşa cum remarca acelaşi Kertész, referitor la specificul
unguresc, dar care la fel de bine ar fi putut fi german, românesc sau
polonez, unele identităţi au nevoie de evreul-ca-diferit pentru a se structura:
„Fără antisemitism, ce fel de identitate ar avea cel care este ocupat în
permanenţă cu propria-i identitate specific ungurească? Dar ce este
specificul unguresc? În mod tranşant de cele mai multe ori se poate verifica
numai în aserţiuni negative, dintre care cea mai simplă – în cazul în care se
caută pretexte – sună astfel: ungur este cel care nu-i evreu. E-n regulă, dar
cine este evreul? Păi e cât se poate de limpede: cel care nu-i ungur. Evreul
este cel despre care se poate vorbi la plural, cel care este aşa cum sunt toţi
ceilalţi evrei, cel ale cărui însuşiri pot fi cuprinse într-un compendiu, ca
însuşirile pe care le are o specie nu prea complexă de animale (mă gândesc,
43 François de Singly, Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufmann,
Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul
comprehensiv, Iaşi, Polirom, 1998, p. 278.
44 Imre Kertész, Altcineva: Cronica schimbării, Bucureşti, Humanitas, 2004, p.52.
45 Idem, Ibidem, pp. 30-31.
107