Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

diferite organe de specialitate din mai multe ţări, ţinând totodată şi
comunicări, pe această temă, la simpozioane şi congrese ştiinţifice.
Între-timp vocea şoferului a întrerupt această convorbire interesantă,
anunţând sosirea la Braşov.
Oraşul în sărbătoare
Era ziua berii, una dintre cele mai deosebite a oraşului. Se cânta, se dansa.
Puţin mai departe era în plină desfăşurare un mare concert festiv, iar într-o
biserică se organiza o ceremonie de botez.
Oraşul este impresionant nu doar la centru, ci şi peste tot pe unde ne
plimbăm. Impresionante sunt clădirile administrative, vilele particulare,
celelalte edificii aparţinând instituţiilor sociale, construite în diferite
perioade istorice, deoarece ocupanţi din diverse epoci, potrivit unor proiecte
cu autori arhitecţi şi proiectanţi de renume, înălţaseră construcţii,
completându-le cu tot confortul şi tot ceea era necesar sub aspectul
arhitectonic şi urbanistic.
Trecând prin ambianţele zgomotoase ale unui târg propriu-zis, cerem voie
să ne aşezăm lângă o persoană care era singură la masă. Suntem primiţi cu
amabilitate şi căldură. Ba chiar s-a bucurat că eram albanezi. Motivul:
cunoscuse cândva mai mulţi conaţionali ai noştri, care îşi făcuseră aici studii
înalte în silvicultură, lăsându-i impresiile cele mai bune. Imediat după acea
a început să ne povestească cu pasiune despre istoria oraşului. Am aflat de
la el amănunte privind vechimea Braşovului, care trecuse prin toate epocile
- a Pietrei, a Bronzului, a Fierului, cea romană şi a migrărilor slave, a
colonizărilor nemţeşti, otomane etc. El vorbea argumentând totul prin
obiecte muzeale, toponime şi fapte ştiinţifice.
Aceste tablouri devin concrete din moment ce privim partea veche a
oraşului, înconjurată de ziduri, unde se păstrează obiecte administrative şi
de cult, care stau mărturie de viaţa publică din toate timpurile, care, şi în
celelalte oraşe antice sunt păstrate cu fanatism. Astfel aflăm că Braşovul în
anul 1814 avea 20.000 de locuitori, numărul cărora fiind dublat în primul
deceniu al secolului al XX-lea. Între-timp, cifra clădirilor specifice
pecetluite de „sigilul” timpului, al stilurilor şi al materialelor de construcţie,
ajunsese la 5000.
În timp ce beam cea de-a doua halbă de bere, comeseanul nostru continua să
ne povestească că, pe la sfârşitul secolului al XX-lea, oraşul s-a dezvoltat şi
mai mult din punct de vedere industrial, mai ales în domeniul industriei
textile, respectiv alimentare, a construcţiilor de maşini, a metalurgiei şi a
petrolului. Menţionăm că, în anii 1867-1873 a fost construită linia de cale
342