Revista Haemus nr. 30-32 - Libraria pentru toti

RES, NON VERBA 50
KOPI KYÇYKU
Balcanii şi Uniunea Europeană 51
Aş vrea ca această modestă comunicare s-o încep prin a-l evoca pe marele
erudit, care a fost Nicolae Iorga. Istoric cu o viziune clară asupra trecutului
şi viitorului Europei, viziune împrospătată ciclic de un bagaj imens de
informaţii şi de una dintre cele mai surprinzătoare memorii care i-au fost
date omului să aibă, Nicolae Iorga ştia prea bine câte suferinţe poate
produce în viaţa popoarelor balcanice imaginea negativă şi deseori
superficială a acestora în restul lumii. Marele om de ştiinţă a privit Balcanii
ca pe locul unde s-a născut, s-a legănat şi s-a copt „copilul” care, cu timpul,
a devenit Bătrânul Continent, iar pe balcanici - ca băştinaşi autentici ai săi.
Pornind din aceste considerente istorice şi sufleteşti, Nicolae Iorga a
pregătit terenul pentru generaţiile viitoare, punându-le în mână arma ştiinţei
adevărate împotriva insinuărilor, jignirilor şi făcăturilor de tot felul. Şi nu
numai. Prin argumentarea faptului că Peninsula Balcanică, Sud-estul
european, reprezintă vatra unde stă mereu aprinsă flacăra progresului şi a
civilizaţiilor cele mai timpurii, create tot pe aceste meleaguri, marele savant
a întipărit în mintea şi în inima popoarelor regiunii noastre, „născute într-o
zodie fără noroc”, mândria de a-i aparţine.
Pentru noi, locuitorii Peninsulei Balcanice, ai Haemus-ului, europeni
deopotrivă, interesul faţă de istoria comună, de problemele comune şi faţă
de tot ceea ce se scrie despre Balcanii, este firesc. Despre niciuna din
celelalte regiuni ale Europei nu s-a scris atât de mult ca despre Balcanii.
Evenimentele care au avut loc în cursul ultimelor două decenii,
dezmembrarea Iugoslaviei, au scos Balcanii pe primul plan al agendei
politicii şi al mass-mediei internaţionale. De-a lungul istoriei, sintagma
„butoi de pulbere” a sunat ca o metaforă atribuită unui teritoriu plin de
conflicte şi mistere, unde realul s-a împletit cu imaginarul. A venit însă o zi
când războaiele, realitatea groaznică, au dat la o parte încărcătura
emoţională a acestei metafore, scoţând în adevărata sa lumină tot ceea ce
este în stare să facă Haemus-ul: să aprindă focuri cu ajutorul paranoiei şi al
urii etnice patologice.
50 Të vërteta, jo llafe - lat.
51 Kumtesë e paraqitur para qarqeve akademike rumune, në janar 2007.
127