Ludmila Ulitkaia - Imago

filozofia şi religia sa. Apărea din când în când şi un budist! Olga citea mult,
era ca şi cum ar fi urmat noi cursuri universitare, dar mult mai interesante, îi
mai dădea cărţi şi Ilia, cărţi vechi sau cărţi aduse din străinătate. Într-o zi, el o
rugă să traducă din franceză o broşură despre catolicism, despre miracolele de
la Lourdes.
Se simţeau aşa de bine împreună, era atât de interesant, încât Oliei îi venea
greu să-şi închipuie că Ilia avea o soţie la care se ducea seara târziu. Pe urmă
ceva se schimbă în viaţa lui de familie – o anunţa tot mai rar că trebuia să se
ducă în cartierul Timiriazevka, până într-o zi când se întoarse definitiv la
mama lui, în locuinţa comună. Aşa o cunoscu Olia pe tăcuta Maria
Fiodorovna.
Pe măsură ce Olga se îndepărta de părinţii săi, ginerele Vova se apropia tot
mai mult de ei: venea duminica, îl primea din braţele Fainei Ivanovna pe fiul
său pregătit de plimbare, îl plimba şi-l aducea la prânz. Îl hrănea, îl culca,
apoi lua masa împreună cu socrul şi soacra, de fiecare dată trebuind să i se
facă o invitaţie specială, după ce încerca puţin să-i refuze, dându-le de înţeles
că nu-l interesează prânzul de duminică, masă nu tocmai festivă, dar ceva pe
aproape, şi nici plăcintele umflate şi nu îndeajuns de sărate ale Fainei
Ivanovna, ci însăşi relaţia de familie.
Olia lipsea de acasă duminica, obişnuiau să nu pomenească de ea – era un
subiect sensibil pentru toţi, se simţeau în aceeaşi măsură jigniţi, nedumeriţi şi
trădaţi în chip inexplicabil. În plus, pe soţul părăsit îl zgândărea serios
orgoliul de bărbat tânăr. Trebuie spus că, spre cinstea lui, Vova îşi găsi o
primă amantă abia după doi ani de căsnicie, în momentul când Olga îi ceru să
divorţeze. Până atunci se considera bărbat însurat, aflat într-o misiune de
afaceri pe durată nedeterminată, se păstra fidel prosteşte şi plătea o pensie
alimentară de patruzeci de ruble, pe care nu i le ceruse nimeni. Tot spera că
Olga îşi va băga minţile în cap, că vor trăi în bună înţelegere reînnodând
legătura chiar din locul unde li se poticnise căsnicia…
Când află că Olga a cerut divorţul, Antonina Naumovna fu cuprinsă de o
furie mută. Ştia foarte bine să se abţină: pornirile ei dădeau în clocot în
tainiţele organismului. Cu cât era mai reţinută, cu atât mai tare i se strângeau
fălcile şi-i ieşeau ochii tulburi din orbite. Nu vorbea cu Olga, nu-şi deşerta
mânia acasă, îşi descărca nervii la redacţie. Colaboratoarele ei tremurau de
frică, una dintre ele, înspăimântată, îşi dăduse demisia, iar secretara devotată
ei trup şi suflet făcuse infarct.
De când se pensionase, Afanasi Mihailovici se bucura de viaţa simplă, fără