Ludmila Ulitkaia - Imago

Valentin şi pe Zina. Olia ţinea bine minte fotografia, era pusă la păstrare în
dosarele lui Ilia. Perechea arăta caraghios – el avea păr bogat, cu cărare la
mijloc, împărţit în două valuri mari de o parte şi de alta a capului, ajungându-i
la urechi, în vreme ce ea avea păr rar, subţire, cum au copiii după o boală
lungă, şi feţişoară de păpuşă.
Puştoaica îmbrăcată neîngrijit, într-o vestuţă de copil, cu mânecile scurte şi
gulerul uzat, stătea în pragul uşii, iar alături de ea şedea cuminte un căţel de
talie medie, cu blana foarte deasă, de culoare gri deschis şi coada covrig;
arăta la locul lui, spre deosebire de stăpână. Câine de vânătoare din regiunile
nordice. Rasa Laika. Şi zgarda, şi lesa erau din piele, solide.
— Eu sunt Marina. V-a anunţat Ilia?
Stătea tot în uşă, fără să intre.
— Da, intră!
Marina scoase un sunet abia auzit, ca un căscat, şi căţelul intră înaintea ei.
Fetiţa avea în spinare un rucsac de copil.
Ilia ieşi pe coridor şi o salută.
— Şezi, ordonă Marina.
Căţelul se aşeză şi se uită la stăpână cu aerul că o întreabă: mai ai să-mi dai
vreun ordin?
Îi scoase lesa şi i-o dădu lui Ilia.
— O să iasă numai cu dumneavoastră. Cu nimeni altcineva. Să-i spuneţi
doar spazieren… şi ea vă urmează.
Auzind cuvântul nemţesc, căţelul ciuli urechile.
— A înţeles, zise Olga zâmbind. Deştept căţel.
— Deşteaptă? Hera e genială! Doar e din rasa Laika. Sunt cei mai deştepţi
căţei din lume!
Olia îi propuse să bea un ceai, pe urmă îşi dădu seama: care ceai? Trebuie
s-o hrănesc, e singură, fără familie. O întrebă dacă vrea să mănânce:
— Să ştiţi că nu mănânc carne, o anunţă Marina.
„Obraznică“, îşi zise Olia, dar Marina zâmbi, arătându-şi dinţii micuţi ca ai
peştelui, şi îndreptă obrăznicia printr-o glumă:
— Aşa m-am înţeles cu Hera: ea carnea, eu restul.
Şi se puse pe povestit despre cât de extraordinari sunt căţeii din rasa asta,
că au avut mereu asemenea căţei în casă, fiindcă bunicul studia viaţa
popoarelor nordice şi a adus primul căţeluş acum aproape patruzeci de ani, şi
de atunci…
Olia îşi amintea vag că auzise vorbindu-se despre bunicul filolog, care