Ludmila Ulitkaia - Imago

primită anul trecut de la Olia. În spatele ei cineva îi prinde braţul cu o mână
sigură. Crezând că e un student, se întoarce – chiar el!
— Galia, îi zice, de când te aştept. Hai la film!
Cum a găsit-o? Se vedea cât de colo că voia s-o găsească! Apoi totul s-a
desfăşurat ca-n filme. Şi cu aceeaşi viteză. Şi, mai presus de toate, s-a
întâmplat exact cum dorea Galia: la început braţul, cu grijă, dar ferm, pe urmă
mâna, sărutul, aşa cum se cade, fără pipăieli necuviincioase. Apoi
îmbrăţişarea. Iar a fost cum trebuie, fără scârboşenii. După o lună i-a cerut
mâna. A vrut să-i cunoască părinţii, să vină cu tortul şi cu sticla de vin ca s-o
peţească. Galia şi-a prevenit tatăl din timp:
— Dacă scoţi vodca şi te-mbeţi, plec de acasă.
Tatăl şi-a dus mâna negricioasă şi umflată la tâmplă:
— Vai, ce m-ai speriat! Şi unde-o să te cari, ai?
Avea dreptate, bineînţeles. Ce nu ştia el însă era că Galia a lui îşi construia
un zid de apărare împotriva nenorocirilor din viaţă.
Planul cu peţitul nu s-a împlinit: în seara cu pricina mama a fost chemată să
facă de gardă, deşi nu era rândul ei, iar în săptămâna dinainte, fratele cu soţia
s-au luat la harţă, să-şi scoată ochii nu alta, aşa că Galia i-a zis adevărul în
faţă despre familia ei. Ghenadi a fost înţelegător:
— Ai mei sunt la fel, Galiuşa. Rude, n-ai ce face… Nu ştiu decât să-ţi pună
beţe-n roate. Ne căsătorim şi nu mai anunţăm pe nimeni.
Lui Ghenadi îi convenea de minune fata: nu punea întrebări, era maestră la
sport, unde mai pui că avea studii superioare, cât despre antecedentele
familiei, lucrurile erau clare – mai bine să uite că există.
Ghenadi avea un motiv să grăbească însurătoarea, i l-a comunicat Galiei: la
serviciul lui primeai casă, i se promisese o garsonieră, şi dacă se însura,
primea un apartament cu două camere mici pentru familia în perspectivă.
Au depus actele, li s-a fixat data căsătoriei. Galia s-a dus la Olia s-o anunţe
că se mărită şi a invitat-o să-i fie martor. La vremea aceea, Olga era căsătorită
de-a binelea cu Ilia, în vreme ce amândouă colegele de clasă se veştejeau în
singurătate. Măcar Brincik se pupa cu foc cu hormonii ei, dar Poluşka nu avea
pe nimeni, viaţa ei nu avea nici un rost.
Olga s-a bucurat, dar s-a arătat mirată:
— Halal prietenă! Cum de nu mi-ai zis că ai un iubit?
Mai rămânea să se mărite Brincik, şi aveau să fie toate la casa lor!
Olia habar nu avea că, fără să vrea, îi hotărâse într-un fel soarta lui Brincik:
de un an de zile Tamara se întâlnea cu vechiul prieten al lui Ilia, Marlen.