Ludmila Ulitkaia - Imago

tot ce se întâmpla în afara iubirii lor nu le oferea motive de speranţă. Miha nu
avea de lucru şi nici bani, îi lipsea acel ceva care să dea un sens vieţii sale,
care să-l preocupe, aşa cum se întâmplase înainte de arestarea lui. Casa, plină
altădată de prietenii din Moscova şi din Asia Centrală, era acum pustie. Sau
oamenii voiau să se protejeze, sau ei doi se fereau de lume, temându-se pentru
viaţa lor.
Sania, nici el, aproape că nu mai trecea pe la ei. Se simţea uşurat şi rănit în
sufletul lui. Aliona părea să fi renunţat la el aşa cum se renunţă la o cârpă
folosită mult timp. El chiar se întreba dacă nu cumva născocise starea de
tensiune sentimentală pe care îşi închipuise că o avusese timp de trei ani în
relaţia cu Aliona. Era amărât că şi Maia se dezobişnuise prea repede de
prezenţa lui, nu i se mai agăţa de gât şi nu-l mai trăgea de urechi. Sau toate
femeile erau legate între ele printr-un fel solidaritate?
Îl muncea chiar ideea vagă că femeile au un dinte contra bărbaţilor, că luptă
împotriva lor. Ceva în genul luptei de clasă. Numai Niuta nu lua parte la
războiul ăsta: îi îndrăgea pe băieţi. Pe nepotul ei în primul rând, dar şi pe
Miha, şi pe Ilia… Ar fi fost interesant de ştiut, îşi zicea el, cum se purta cu
soţii şi cu amanţii ei – era puţin probabil că se războia cu ei.
Sau poate că era o problemă de vârstă? În tinereţe se duc lupte serioase, pe
urmă lasă armele jos şi se împacă, şi la bătrâneţe femeile şi bărbaţii încetează
să mai fie vulnerabili unul faţă de celălalt.
„Trebuie să mă lămurească Niuta“, obişnuia să-şi zică Sania, dar gândul
ăsta se împiedica de supărarea provocată de Aliona şi Maia, care – amândouă!
– îl copleşiseră trei ani la rând cu iubirea lor atât de pretenţioasă, ca pe urmă,
după întoarcerea lui Miha, dragostea lor să înceteze brusc, de parcă nici nu
existase…
Niciodată, dar niciodată, nu va afla Sania cum gândea Niuta. Şi niciodată nu
va afla Miha că Anna Aleksandrovna n-o putea suferi pe Aliona, şi nici tipul
de femeie pe care ea îl reprezenta perfect: slabă, pretenţioasă, despotică,
lipsită de vlagă, dăruită cu uriaşul talent de a le stârni bărbaţilor tandreţea,
patima, iubirea, dar incapabilă să răspundă cu recunoştinţă şi compasiune.
Apropiaţii Annei Aleksandrovna încercau acum, după moartea ei, să
ghicească cum ar fi reacţionat ea la un eveniment sau la altul, ce cuvinte ar fi
folosit într-o împrejurare sau alta.
Nadejda Borisovna se ferea să ghicească reacţia mamei, ştiind prea bine ce
repulsie i-ar fi provocat Lastocikin, alesul inimii ei. Abia după şase ani, atunci
când Lastocikin avea să schimbe camera lor imensă din locuinţa comună de pe