Ludmila Ulitkaia - Imago

specialist. Noi avem deja o opinie. Pe scurt, examinaţi bolnavul. Margarita
Glebovna!
Margarita Glebovna apăru parcă din văzduh.
— Are crize alcoolice? îndrăzni să întrebe Dulin.
— Mda, răspunse vag Dîmşiţ. În orice caz, a avut una cu siguranţă: era beat
când l-au reţinut.
Era sfârşitul audienţei.
Margarita Glebovna îl scoase pe Dulin pe coridor. Se şterse în colţul
buzelor cu două degete, ca şi cum ar fi vrut să îndepărteze stratul gros de ruj:
— Puteţi consulta dosarul aici, la cabinetul medicilor, pe urmă o să vă aduc
bolnavul.
Dulin deschise dosarul şi se apucă să studieze hârtiile. Bolnavul Niciporuk
Piotr Petrovici, şaizeci şi doi de ani. A fost rănit de două ori, a suferit o
contuzie, leziuni organice… Cine n-are leziuni organice? Nota convorbirii cu
medicul psihiatru… Proces-verbal. Dmitri Stepanovici nu-şi putea crede
ochilor: îl apucă groaza citind ce spunea generalul. Nebunie curată! „În ce
scop aţi înfiinţat organizaţia clandestină?“ E clar, un antisovietic, un adevărat
antisovietic. Mai departe… „Organizaţia se numeşte UAL – Uniunea
Adevăraţilor Leninişti“… Înseamnă că nu e antisovietic, ci opusul. Opusul,
cine-i ăsta? „Ce salariu aţi avut, Piotr Petrovici?“ Ciudată întrebare pentru un
psihiatru. Aha, acum înţeleg… Şapte sute de ruble. Habar n-avea Dulin că
existau asemenea salarii. Mai departe… „Cu un asemenea salariu ce vă mai
lipsea, Piotr Petrovici? Puterea v-a dat totul.“ Da, greu de înţeles. Chiar, ce
nu-i convenea la puterea sovietică având un asemenea salariu? Aha, uite de
ce… Nu i-a plăcut intrarea trupelor în Cehoslovacia… S-a manifestat în mod
public… A defăimat… Bun, e clar. Dar de ce discută asemenea lucruri cu
psihiatrul, de ce?
Îi săriră în ochi nişte cuvinte subliniate cu roşu: „frăţie spirituală“,
„desăvârşire morală“, „puterea antipopulară a partocraţiei“ şi, în sfârşit,
„cauza sfântă a socialismului“. „Ce ciudat e bătrânul, nu-i nebun, e pur şi
simplu scrântit la cap“, trase concluzia Dulin. Îi luă patruzeci de minute ca să
cerceteze dosarul.
Îi aduseră bolnavul, un bărbat înalt şi slab, în pijama de spital şi papuci de
pâslă. Intră şi rămase în picioare aproape de uşă, cu mâinile la spate şi cu
capul puţin înclinat. Cu el mai intră unul mic de statură, care se aşeză pe
scaunul de lângă uşă.
— Bună ziua, Piotr Petrovici, mă numesc Dulin Dmitri Stepanovici, sunt