Ludmila Ulitkaia - Imago

pregătit.
Ilia îl lăsă pe Miha cu Edik, şi noii prieteni mâncară împreună nişte
macaroane cenuşii. După ce terminară cina, căzură de acord destul de repede
asupra conţinutului literar şi social al revistei, fără orientare politică. Mai
bine zis, cât mai puţină politică. Pe Edik îl interesau mai degrabă prognozele
istorice, analiza gusturilor şi preferinţelor oamenilor, de fapt, temele
sociologice.
— Dacă vorbim de literatură, pe mine personal mă interesează poezia şi
literatura fantastică. Literatura science-fiction oferă o imagine generală a tot ce
se întâmplă în lume şi face prognoze interesante. Azi, literatura fantastică
occidentală înseamnă futurologie, e filozofia viitorului. Dar n-am deloc timp
să mă ocup de aşa ceva. Ar fi grozav dacă ai vrea să te ocupi tu.
Miha rămase pe gânduri: nu avea nimic în comun cu literatura fantastică. Îi
promise că o să se gândească.
Hotărâră pe loc să pună la punct conţinutul rubricii despre poezie pentru
numărul următor al revistei. Stabiliră imediat structura ei: o culegere mare de
poezii ale unui poet anume şi cinci până la opt poeţi reprezentaţi printr-una sau
două poezii. Miha propuse o culegere de versuri ale lui Brodski şi se apucă
repede să îndruge exaltat:
Generale! Am cărţi de căcat. Zic pas.
Aici nu-i Nordul, e Cercul Polar.
Ecuatoru-i mai lat decât al vostru lampas,
Frontu-i la sud, domn’ ghinărar.
La aşa distanţă orice ukaz
E-o raţie de boogie-woogie mai rar.
— Pe cine crezi că impresionezi cu Brodski? Uite aici, poeţi noi, nimeni n-
are habar de ei:
Memorie – statuie călare fără braţe,
În iute galop tu zoreşti, dar
Fără de mâini.
Azi strigătul ţi-e tunet în pustiu
La capătul tunelului licăreşti minunată.
E seară, aroma ceaiului se ridică în valuri,
Trunchi vechi de aburi se-nalţă din ceşti,
Tăcut fiecare viaţa îşi admiră
Şi fata-n galben mai presus de toţi…