Ludmila Ulitkaia - Imago

Liubimov avea întotdeauna neplăceri: ba închideau teatrul când piesa era gata
pregătită, ba i-o interziceau în timpul repetiţiilor.
Karik îi ceru să treacă pe la el în cursul zilei. Olga locuia la trei minute de
mers pe jos dacă ieşea pe sub portic, iar dacă trecea prin curte, făcea şi mai
puţin.
Avea pe el un costum în dungi, cusut la Fondul Literar, Olga ghici imediat.
Şi cravată tot în dungi. Când coborâră la cafenea şi Karik se aşeză punându-şi
picior peste picior, Olia văzu că şi şosetele au dungi. Se abţinu să facă vreo
observaţie usturătoare. Îşi aminti imediat că bunicul lui era cioban şi tatăl
vindea lipii în piaţă…
— Vin doi, unul e scriitor, celălalt e profesor, amândoi sunt foarte
cunoscuţi. Scriitorul e din Columbia, al doilea e din Spania, profesor cu
reputaţie. Facem un contract punctual, instructajul ţi-l fac eu, şi tot înainte! Ei
vin la întâi februarie.
În ziua aceea se iscă mare tărăboi la Comisia pentru Străini. În ajun
dăduseră o recepţie în onoarea unui tânăr poet de stânga din Germania de Vest,
acoperit de glorie. Era o petrecere de rămas-bun, seara se întorcea în
Germania lui. Cât stătuse în URSS, îl duseseră pe neamţul celebru la
conferinţa scriitorilor de la Baku, avea mutra albinoasă, pregnantă, de SS-ist,
acesta se încurcase cu fiica traducătoarei şi acum Comisia era în mare
fierbere.
În ajun, mica ticăloasă, pe care poetul o cărase cu el la recepţia oficială de
rămas-bun, stătuse mereu agăţată de el ca mucul din nas, şi la sfârşit, o aşezase
în poală, pe picioarele ciolănoase, nemăsurat de lungi. Mama ei, poetesă şi
laureată a Premiului Stalin, care tradusese în rusă cuvânt cu cuvânt poeziile lui
„maiakovskiene“, se făcea că nu vede nimic, deşi avea faţa roşie ca sfecla,
anunţând o posibilă congestie cerebrală.
Din cauza evenimentelor încărcate de emoţie, nimeni nu-i dădu atenţie
Oliei. În treacăt fie spus, ea o cunoştea foarte bine pe fiica poetesei din tabăra
de pionieri Artek, unde erau trimişi copiii personalităţilor de frunte, din grupul
prietenilor de la Peredelkino şi de la Facultatea de Filologie.
Imediat îşi făcu apariţia Karik, însoţit de o femeie în vârstă cu o faţă
nemulţumită:
— Iat-o, Olia, pe Vera Alekseevna, zeiţa serviciului nostru de contabilitate.
Îţi va da o sumă de bani în avans şi toate explicaţiile. Treci pe la mine pe
urmă.
Cele zece zile zdruncinară serios lumea Oliei. Scriitorul, un flăcău zdravăn