Ludmila Ulitkaia - Imago

Stimulat de vorbele ei, Miha prinse curaj:
— Anna Aleksandrovna, care dintre decembrişti era cel mai…, se
întrerupse voind să spună „cel mai bun“, dar suna pueril, cel mai iubit?
Anna Aleksandrovna răsfoi cartea. Înăuntrul ei se aflau câteva reproduceri.
Scoase de acolo un portret decupat de undeva, lipit pe o hârtie îngălbenită.
— Uite-l. Mihail Sergheevici Lunin.
Băieţii se aplecară deasupra portretului. Îi văzuseră deja chipul în colecţia
lui Ilia, dar acolo era tânăr, mustăcios, cu buze groase, iar aici era mai bătrân
cu douăzeci de ani.
— Uitaţi decoraţiile, crucea, o vedeţi? Şi mai e ceva lângă, nu văd ce,
remarcă Ilia.
— A participat la campania din 1812. Din câte ştiu, când a fost condamnat, i
s-au aruncat în foc decoraţiile în văzul tuturor, zise Anna Aleksandrovna
zâmbind. Dar n-a încetat să fie erou după isprava asta.
— Ticăloşii! izbucni Miha. Să arunce-n foc decoraţiile de război!
— Nu era la Petersburg când a avut loc insurecţia. L-au adus de la
Varşovia. Era unul dintre fondatorii Societăţii secrete de Nord, dar la vremea
aceea se îndepărtase de conspiratori. El socotea că nu acţionau cu destulă
hotărâre. Plănuia asasinarea ţarului, dar ceilalţi nu-l susţineau. Trubeţkoi, ales
pe urmă „dictator“, era şi el împotriva asasinării ţarului.
— Dacă Lunin reuşea atunci să-i convingă, Revoluţia din Octombrie ar fi
avut loc cu o sută de ani mai devreme!
Miha îi privi lung pe ceilalţi, cu ochii bulbucaţi, mai să-i iasă din orbite de
atâta exaltare.
Toţi izbucniră în râs.
— Dacă-i aşa, revoluţia n-ar mai fi fost revoluţia din octombrie, îl aduse
Anna Aleksandrovna cu picioarele pe pământ.
— Da, nu m-am gândit la asta, Anna Aleksandrovna. Ce s-a întâmplat pe
urmă cu Lunin?
— După ce şi-a ispăşit pedeapsa la ocnă, l-au arestat din nou, de data asta
pentru scrisorile sale. Există şi o lucrare publicată care analizează denunţurile
prezentate ţarului de Comisia Secretă. A fost arestat a doua oară din cauza
asta, l-au trimis iar la închisoare, unde a şi murit. S-a zvonit că nu de moarte
bună. Fără îndoială că l-au omorât la ordinul ţarului.
— Ce mârşăvie! exclamă Miha.
El suferi câteva zile din pricina morţii lui Lunin şi scrise poezia „Moartea
unui erou“.