Ludmila Ulitkaia - Imago

doar pe etajera de jos lucrurile erau îngrămădite la întâmplare. Acolo zăceau
în neorânduială nişte vechituri de chiloţi cu picior, de culoare bleu sau de
culoarea piersicii cândva, cu partea dintre picioare uzată şi decolorată. Mama
o întărea cu bazoane decupate, mai solide, cusute cu tighel gros în mai multe
straturi şi aplicate în interiorul celor care mai puteau fi folosiţi. Tonia îi luă pe
cei mai rupţi, înfăşură în ei pachetul cu grijă şi-l vârî în fundul dulapului.
Ocupa aproape jumătate din spaţiu. Desfăcu imediat pachetul şi scoase
unsprezece cutiuţe elegante. În ele se găseau decoraţiile militare emailate şi
aurite, foarte frumoase şi neaşteptat de grele. Tonia se hotărî să renunţe la
cutiuţe fiindcă ocupau prea mult loc. Scoase decoraţiile şi le prinse sau le
agăţă una câte una de chiloţi, apoi îi rulă obţinând un sul, pe care îl vârî iar în
fundul dulapului, aproape de perete. Puse cutiuţele separat, pe raftul de sus, în
locul unde îşi ţinea lucrurile personale. Cine şi ce să facă cu nişte cutiuţe
goale? Importante erau decoraţiile.
În dimineaţa de 9 Mai, nepotul Toniei, Vitia, un năzdrăvan care făcea numai
boacăne, dădu peste pachet. Băieţii din curte îi spuseseră că mamele ascund
banii sub rufe, în dulap, şi că trebuie doar să caute bine ca să-i găsească. El
începu să scotocească în raftul de jos. Nu găsi bani, dar se înţepă în pachetul
destul de greu din fundul dulapului, aproape de perete. Îl trase afară, îl desfăcu
şi descoperi nişte chiloţi vechi ai bunicii de care erau agăţate ordine şi
decoraţii. Şi ce mai decoraţii! Era Ziua Victoriei, zi tocmai potrivită pentru
medalii. Desfăcu chiloţii, ce minunăţie! Erau multe decoraţii, numără întâi
cinci, apoi încă cinci, şi încă una. Erau prinse sau agăţate în toate felurile, şi
se apucă să le desprindă încet, cu limba scoasă, de pe cârpa putredă, pe urmă,
fără să-i fie milă de cămaşa lui, le agăţă pe ea, pe ambele părţi ale pieptului,
de la umeri până jos. Îi trăgeau în jos cămaşa de grele ce erau şi străluceau
aurii şi argintii ca stelele Kremlinului. Ieşi în curte să le arate băieţilor, uitând
de banii pe care promisese să-i caute în dulap, sub rufe. Dar şi băieţii uitaseră
de el şi plecaseră care încotro. În timp ce umbla fără rost prin curte gândinduse
unde să-i caute, apărură puşlamalele mai mari, Artur Armianin, Senka şi
Timka Pen. Toţi trei tăbărâră pe el să-i smulgă decoraţiile. Vitia începu să urle
şi o zbughi spre gaura de sub poartă.
A patruzecea zi de la moartea Annei Alekandrovna căzu pe 9 mai, şi
medicul militar, colonelul în rezervă Vasili Innokientievici, în loc să meargă la
întâlnirea cu camarazii de regiment, se duse la parastasul ce trebuia să aibă loc
la biserica Sfinţii Petru şi Pavel, de lângă Iauzkie Vorota. Mai era o oră