Ludmila Ulitkaia - Imago

frumos unul lângă altul. Fără să le cerceteze îndeaproape, le cără în sala
cazanelor şi alergă la metrou să dea un telefon. Fostul lui coleg de clasă, Ilia,
dormea dus. Se simţea nemulţumirea în glasul lui:
— Te-ai scrântit la cap? Ce ţi-a venit să suni la ora asta?
— Vino repede. Cu maşina.
Ilia cunoştea bine sala cazanelor unde lucra Igor, fiindcă el i-o găsise prin
nişte cunoscuţi cu un an înainte, când fusese dat afară de la Institutul
Kurceatov.
Ilia sosi după o jumătate de oră. Încărcară cărţile şi le transportară în
apartamentul altui general, căruia îi plăcuseră cândva nu monedele şi cărţile,
ci obiectele de mobilier. Şi locuia în casa de vacanţă, nu în apartamentul din
oraş.
Kostia era deja la şcoală. Olga le pregăti băieţilor cafeaua şi se aşeză pe
podea să trieze cărţile. Se vedea că fuseseră citite toate. Printre volumele
îngrijite găsi cartea lui Hodasevici, avea coperta pătată cu cafea. Copacul cu
contururi vagi şi drumul.
— Sala cazanelor unde lucrezi tu, Igor, e în casa unui general, la Sokol?
— Da, de ce?
— Nimic. Am citit toate cărţile astea când eram la Universitate. Probabil că
proprietarul lor a murit. Da, da, era general.
Note
55. Vladislav Hodasevici (1886–1939), poet postsimbolist, emigrat în Franţa.