Ludmila Ulitkaia - Imago

mai frumoasă. Ilia îşi făcu propria galerie de portrete ale decembriştilor (încă
o colecţie în faşă, lăsată apoi în voia sorţii), fotografiindu-le din cărţi şi
căpătând îndemânare în reproducerea lor. La un moment dat, Sania, uitându-se
cu atenţie în albumul confecţionat cu mijloace proprii de Ilia, puse degetul pe
un bărbat mustăcios şi cam ciufulit dintr-o fotografie şi zise simplu, ca şi cum
ar fi ceva obişnuit, fără mare importanţă:
— Lunin ăsta era fratele uneia dintre străbunici. Bunica zice că era fără
teamă şi prihană. Am avut doi decembrişti în familie. Al doilea… era ceva
rudă cu bunicul Steklov, un stră-stră… întrebaţi-o pe Niuta. O să vă
povestească. A păstrat şi câteva scrisori.
Miha şi Ilia înlemniră de uimire. Ia te uită…! Se duseră degrabă la Anna
Aleksandrovna.
Ea îşi îndepărtă încruntată mâna cu ţigara:
— Da, ne erau rude.
Aşa cum făceau toţi din generaţia ei, se ferea să discute despre trecut, chiar
şi despre cel foarte îndepărtat. Le răspunse sec. Da, Mihail Sergheevici Lunin
era fratele străbunicii ei, iar răposatul soţ al mamei lui Sania, Stepan Iurievici
Steklov, era urmaşul lui Serghei Petrovici Trubeţkoi. Fiul lui Serghei Petrovici
locuise pe Bolşaia Nikitskaia. Erau o mulţime de Trubeţkoi, neamuri multe.
Casa asta aparţinuse unui Trubeţkoi vreme de aproape o sută de ani. Primul ei
proprietar fusese Dmitri Iurievici, dar dintr-o altă ramură a familiei, nu aceea
a decembristului. Anna Aleksandrovna nu era rudă de sânge cu cei din familia
Trubeţkoi, dar Sania era urmaşul lor pe linie maternă…
Miha se burzului:
— Şi tu tăceai mâlc!
— De ce trebuia să bat toba? se strâmbă Sania.
— Faci pe nebunul! Altul s-ar mândri! zise Miha privindu-l acum cu alţi
ochi. Îţi dai seama? Versurile astea sunt despre ei: „În greu surghiun
siberian…“ 30
Pe mutra roşcovanului de Miha se citea un asemenea entuziasm înduioşător,
încât Sania nu-l cruţă, punându-l la punct. Se aplecă la urechea lui şi-i zise
încet ca să nu-l audă Anna Aleksandrovna:
— În fundul minei siberiene doi ţărănoi se cacă. Nu-i de pomană opinteala,
căcatu-ngrăşământ o să se facă!
Anna Aleksandrovna îl îndopase de când era mic cu istoriile astea şi
băiatului ajunsese să nu-i mai pese de rădăcinile lui pământene.
Fie că auzise sau doar ghicise, Ilia izbucni în râsul lui hohotit care nu se mai