Ludmila Ulitkaia - Imago

Potopul
Se vede treaba că fetiţa sunase de la cabina aflată lângă intrare, fiindcă a
ajuns la uşă în două minute.
Până să-i fie arestaţi părinţii, Ilia fusese la ei acasă de câteva ori, dar n-o
văzuse, poate că era plecată sau dormea.
Olia o vedea pentru prima dată, era sigură că n-o mai întâlnise. Asemenea
feţe nu se uită: o mutriţă cât un pumn, ochii de trei ori mai mari, deschişi la
culoare, năsucul cât o gămălie de ac, cu rădăcina nasului bine conturată.
Ciudat chip! Ceva, ceva îi povestise Ilia despre ea, că are o fire îngrozitoare,
că nimeni n-o scoate la capăt cu ea. În schimb Olia auzise multe despre tatăl
ei, Valentin Kulakov, care se socotea un marxist pur şi dur, iar pe toţi ceilalţi,
camuflaţi în spatele zidurilor Institutului pentru Mişcarea Muncitorească şi ale
Institutului de Marxism-Leninism, îi considera fie falsificatori, fie trădători.
Ea nu-şi aducea aminte micile detalii: de unde şi pentru ce fusese dat afară,
înainte să fie arestat. Îşi înfiera adversarii prin toate mijloacele de care
dispunea, trimisese câteva scrisori la Comitetul Central al partidului, dar nu
catadicsiseră să-l asculte, în plus, multiplicase cu propriile mâini, la
fotocopiatorul statului, plângerile sale indignate despre adevărul strigător la
cer şi trimisese scrisori obraznice şi iresponsabile la partidele comuniste din
străinătate, la italieni sau la austrieci, poate că şi unora, şi altora.
Trebuie spus că l-au suportat vreme îndelungată, şi când l-au dat afară din
partid şi din institut, el s-a dezlănţuit – s-a apucat să scoată o revistă marxistă
clandestină şi chiar a încercat s-o treacă peste graniţă. Organele n-au mai putut
suporta una ca asta. L-au arestat imediat împreună cu soţia lui, Zina, care
bătuse la maşină paginile revistei cu mâinile ei neîndemânatice, le legase
strâmb, cum putuse şi ea, dar fusese tot timpul în pas cu ideologia soţului ei.
Lumea zicea că el era un excelent specialist în teoria lui Marx şi a lui
Engels şi că în institut nu erau mulţi cercetători de talia sa. Învăţase germana,
la timpul potrivit, datorită lui Marx şi Engels. Murea să citească în original
Manuscrisele pariziene din 1844. Scria acolo ceva despre care Marx n-a
vorbit mai târziu. Când a ajuns Hitler la putere, socialiştii nemţi au reuşit să
aducă manuscrisele la Moscova.
— Cui folosesc? Zac închise cu cheia, nu le dau nimănui, se plângea el.
La vremea aceea relaţia lor era una foarte apropiată – discutau la fumoarul
bibliotecii. Atunci fusese Ilia pentru prima dată în casa lor şi-i fotografiase pe