Ludmila Ulitkaia - Imago

cu un rus era un caz extrem de rar. Actele lui Deby erau în ordine, ba unele
prisoseau. În schimb, Sania nu-şi luase cu el actul de naştere, aşa că fu nevoit
să ia taxiul şi să şi-l caute, fără nici cea mai mică speranţă că-l va găsi. Dar
Anna Aleksandrovna îl ajută şi de data asta. Pe raftul cu cărţile ei preferate,
printre romanele franţuzeşti, în mapa de birou bine cunoscută, găsi Sania toate
actele lui, aranjate într-o ordine perfectă, începând cu actul de naştere şi
terminând cu diploma de absolvire a Conservatorului şi cu hârtiile care
consemnau vaccinurile făcute.
Depuseră toate actele. Căsătoria le fu programată pentru luna mai.
— Mereu zicea Faina a noastră că nu trebuie să te căsătoreşti în luna mai, că
o să te chinuieşti toată viaţa, spuse Olga.
Ilia şi Olga participară bucuroşi la această aventură matrimonială. Olga fu
încântată să ajute la preparative: făcu borş şi colţunaşi cu carne.
Deby era entuziasmată şi de Moscova, şi de borş, şi de ruşii cu care se
întâlnea. Îi plăcea totul în ţara sovietică, în afară de situaţia femeilor.
Ajunsese la concluzia asta după ce o văzuse pe Olia gătind, spălând vasele şi
ocupându-se de fiul adolescent, în vreme ce Ilia n-o ajuta deloc. Când încercă
să-şi arate nedumerirea, Olga nu pricepu nimic din ce voia să spună.
În ultima ei zi la Moscova, Deby ajunse în apartamentul lui Sania. Vizita nu
era prevăzută, dar se rătăciseră în Kitai-gorod şi avusese nevoie urgentă să
meargă la toaletă. Cea mai apropiată se nimerise să fie toaleta din locuinţa lui.
Nu erau acasă nici mama, nici tatăl vitreg. Deby îşi azvârli mantoul de nurcă
pe fotoliul Niutei, se îndreptă spre toaleta comună trecând pe coridorul comun
şi, după ce-şi făcu nevoile, apucă să arunce o privire în bucătăria comună.
Pentru texancă fu un adevărat şoc: nu prea avea nici înainte simpatii
comuniste, dar o singură toaletă pentru douăzeci şi opt de locatari nu putea să-i
crească deloc simpatia pentru organizarea asta socială. Următorul şoc îl avu
când se aşeză în fotoliul Annei Aleksandrovna şi privi în jurul ei: un pian
vechi, o comodă pântecoasă cu picioare, decorată cu flori şi păsări, dulapuri
de bibliotecă ticsite cu cărţi în trei limbi, note, tablouri, o lustră preţioasă, de
cristal bleu strălucitor… Cu greu se adunau în mintea ei toate aceste lucruri
care nu se potriveau deloc unele cu altele – traiul mizerabil în comun cu luxul
locuinţei lui Sania.
— Încălzeşte-te. Vrei un ceai? O să pun muzică…
— Ce-ar fi să cânţi tu?
Deby îşi scoase fesul roşu caraghios şi părul roşu electrizat al irlandezei
pârâi sec.