Ludmila Ulitkaia - Imago

servietă culcată pe genunchi.
„Am avut şi eu o servietă ca asta“, îşi zise în gând Olga. Mătuşa era şi mai
mică decât maică-sa, tot uscată şi cu nasul lung. Şi cam la fel îmbrăcată: o
bluză tricotată uzată, pe dedesubt un corsaj bătând în cenuşiu, o fustă plină de
păr de pisică.
„Să-i dau hainele mamei, şuba, mantaua de ploaie“, se hotărî Olga.
— Nu ştiu, Olecika, dacă mama ta ar fi fost de acord… mai degrabă nu. Am
decis totuşi să-ţi dau ţie fotografiile de familie.
„Ce început solemn… Da, şi încălţămintea. Cizmele de blană, le-a adus
mama acum cincisprezece ani din Iugoslavia. Să nu uit…“
În timpul ăsta, Valentina deschise închizătoarea servietei şi scoase dintr-un
plic un teanc subţire, împachetat în ziar.
— Asta-i arhiva familiei noastre, dacă pot să mă exprim aşa, e tot ce s-a
păstrat.
Ea desfăcu cu grijă foile de ziar, una câte una, până apărură fotografiile.
După aceea se sculă şi puse pe masă o fotografie pe carton, făcută într-un
atelier foto din vechiul regim, şi două fotografii de amator îngălbenite.
— Am scris pe spate uşor cu creionul cine e şi când…
Ea mângâie cu băgare de seamă fotografia lipită pe carton, celelalte două
spălăcite, făcute de un amator, se încăpăţânau să stea răsucite sul, dar ea le
îndreptă.
— Dacă nu vi le dau vouă, ţie şi lui Kostia, n-are cine să-şi amintească de
strămoşii noştri…
„Care strămoşi, care urmaşi? Mama zicea că a rămas orfană de mică, că nuşi
aducea aminte de rude, şi de cine-şi amintea, ori fusese împuşcat sau murise
de moarte bună…“
— Ăsta-i tatăl nostru, Naum Ignatievici, cu mama. Adică bunicii tăi.
Atinse cu degetul chircit, de om bătrân, marginea fotografiei. Un preot stă
într-un fotoliu, are pletele până la umăr şi barba aproape până la brâu,
sprâncenele îi sunt negre, parcă nu-s ale lui, parcă sunt lipite; în spatele lui stă
în picioare o femeie cu înfăţişare plăcută, pe cap are o basma închisă la
culoare, legată cum o leagă ţărăncile, poartă o rochie boierească de mătase,
cusută la guler cu ceva care seamănă cu mărgelele de sticlă. Lângă tată stau
trei băietani, mama stă cu doi prichindei. Pe unul, de doi ani, îl ţine în braţe, al
doilea, mai mare, se agaţă de mâna unei fete oacheşe, cu înfăţişarea severă a
unei gospodine.
— Mama noastră, Tatiana Anisimovna, născută Kamîşina, se trage tot dintr-