Ludmila Ulitkaia - Imago

— Saşa e de şase luni la noi. Şi a început foarte târziu, zise plină de sine
femeia cu coada împletită.
— Da, numai de şase luni, întări mustăcioasa.
— De cinci luni, Margarita Avetisovna, preciză foarte politicos Gleb
Ivanovici, bărbatul cu mustaţă.
Miha înţelese în felul ăsta că nu greşise. Ea era directoarea.
Vreme de zece minute, cât timp îşi bău ceaiul, Miha hotărî că dacă nu-l
acceptă ca profesor, o să rămână şi o să facă orice fel de muncă: portar,
fochist, profesor de sport.
Îi arătară clasele, patru cu toatele. Şi patruzeci şi doi de copii.
Într-una din clase o fată stătea în picioare lângă tablă şi povestea ceva cu
ajutorul mâinilor. Ceilalţi o ascultau urmărindu-i mişcările.
— În principiu, nu renunţăm la limbajul gesturilor, dar suntem de părere că
dacă elevii îşi însuşesc foarte devreme metodele noastre, mare parte dintre ei
vor începe să vorbească.
— Aş vrea să lucrez aici. Am stat la casa de copii de la doi ani la şapte ani,
după care m-au luat rudele. Poate că nu vă sunt pe plac, nu ştiu… am început
să învăţ limbajul gesturilor, dar deocamdată nu-s foarte… Dacă mă
acceptaţi…
Îl primiră cu braţele deschise.
El semnă repartiţia la postul pe care orice alt absolvent l-ar fi socotit
mizerabil şi se apucă de treabă imediat, fără să-şi ia vacanţa cuvenită după
absolvirea institutului.
Miha îi nemulţumi pe toţi cu plecarea sa la internat: mătuşa Ghenia plânse
ca după mort din prima zi a plecării lui, deşi băiatul avea de gând să se
întoarcă duminica; Marlen era supărat că urma să aibă grijă de maică-sa;
Aliona, cu care avea o legătură amoroasă cu întreruperi, când arzând ca o
torţă, când stingându-se periodic, şi care acum se afla în punctul cel mai de
jos, până şi ea dădu din umeri nedumerită: la internat? Ce-o să facă acolo?
Tatăl Alionei, Cernopiatov, mai deştept decât toţi, era de părere că o slujbă e
cu atât mai bună cu cât se află mai aproape de centru, provincia nefiind un loc
unde se putea trăi.
Şi Anna Aleksandrovna era neliniştită, dar nu în privinţa carierei, ci a
igienei. Credea că n-o să dureze mult până când Miha se va umple de mizerie
şi de păduchi. Sania îşi făcea socoteala cât timp i-ar lua să ajungă din bârlogul
ursului la Conservator, dar nu zicea nimic. Cât despre Miha, acesta era amărât
că se despărţea de un prieten tocmai în momentul când se înţelegeau atât de