Ludmila Ulitkaia - Imago

— Javră mică! se înfurie bătrânul. Hai la bunică-ta!
— Nu-i acasă bunica! o întoarse şmechereşte puştiul.
— Haide, mă duci la mama ta! nu se lăsă bătrânul şi-l apucă zdravăn de cot.
— Nu merg! Nu vă duc! continuă să urle Vitia.
Tăcu o clipă, apoi îi propuse un târg cu o voce serioasă de om mare:
— Mai bine luaţi-le pe toate. Oricum mi le iau băieţii! Numai să nu mergem
acasă.
Îşi închipuia cum o să urle bunica la el, ce scatoalce o să primească de la
mama. Mai bine să se predea, să scape de toate astea.
— Scoate-ţi cămaşa! îi ordonă bătrânul.
Avea de gând să desprindă decoraţiile şi să-i înapoieze băiatului cămaşa
albastră decolorată. Dar în clipa când cămaşa cu decoraţiile ajunse la el,
puştiul îi alunecă din mână, aşa cum alunecă bucata de săpun, şi dispăru prin
golul de sub poartă.
„I le-au furat, e clar că i-au fost furate“, îşi zise Vasili Innokientevici şi
înfăşură decoraţiile, fără să le desprindă, în cămaşa băiatului, apoi le îndesă
cu greu în buzunarul vestonului. Vestonul îi atârna acum într-o parte.
— E de-a dreptul ciudat! Ce nostimă istorie! zise el cu voce tare.
Vasili Innokientievici nu-l mai văzuse pe Niciporuk din vremea războiului.
Pe urmă auzise că generalul preda cursuri la Academia Militară. Nu păstrase
legătura cu el, dar putea să-l găsească prin Nefedov sau prin Golubiov.
Tot frământându-şi mintea cu povestea asta, ajunse la biserică. La uşa
bisericii o văzu pe Nadejda, care semăna cu Niuta la patruzeci de ani, dar
avea o frumuseţe obişnuită, pe când Niuta era o splendoare de femeie, nu avea
asemănare, era unică.
Nadejda discuta cu două bătrâne necunoscute şi cu doi tineri, Sania şi
prietenul lui, Miha, roşcovanul cu barbă. Se apropie de ei Elena, prietena
Annei, avea faţa stacojie şi respira greu. Era femeie de încredere, un martor,
aproape că făcea parte din viaţa lor.
„Are tensiune mare“, observă pentru sine Vasili Innokientievici. O îmbrăţişă
şi nu-i suflă o vorbă despre tensiune. La ce bun?
O femeie ieşi din biserică:
— Părintele vă cheamă la slujba de parastas.
Vasili Innokientievici îşi găsi locul între Nadejda şi Elena, li se alăturară
cele două bătrâne necunoscute, în spatele lor veniră Sania şi prietenul lui.
Prin uşa laterală intră preotul mărunţel şi tare slăbuţ, agitând candela
fumegândă.