Ludmila Ulitkaia - Imago

S-a necăjit Olga rău de tot, şi-a făcut griji nenumărate, dar Irina a ridicat din
umeri şi i-a zis:
— Nu-ţi face griji.
Pe urmă a apărut primul Nabokov. Cartea lui se numea Invitaţie la eşafod.
Era citită în „cerc închis“ A produs stupoare. O cărticică jerpelită, fusese
editată în limba rusă la Berlin, în 1936. Pe copertă avea o dedicaţie în
nemţeşte: „Dragului meu Edwin, cu ocazia zilei lui de naştere. Anna“. Îi fusese
confiscată, la arestare, unui evreu neamţ, emigrat în Rusia din Germania în anii
treizeci. Sus-numitul Edwin învăţa limba rusă cu ajutorul cărţii lui Nabokov –
pe marginile paginilor erau scrise cuvinte traduse în germană.
Cartea era un cadou pe care generalul Troiţki îl primise de la un prieten de
ziua lui de naştere, deci tot cu un asemenea prilej, dar mulţi ani mai târziu.
Soarta cărţilor era diferită. Unele erau distruse, altele circulau. Darul trecea
din mână în mână, descopereau un nou autor, pe care nu-l găseai în nici o
bibliotecă, în nici un manual.
Olga ardea să-i ducă Darul profesorului ei drag. Îl întrebă prudentă despre
Nabokov. El ridică din sprâncene:
— Ce anume? o întrebă el.
— Darul.
Profesorul însuşi abia făcuse cunoştinţă cu scrierile lui Nabokov – un
canadian, rus de origine, îi adusese prima carte a acestuia.
— Da, da, dădu el din cap cu un aer reţinut. Extraordinar autor. Aşa ceva nu
s-a mai scris de mult în limba rusă.
Dar n-o întrebă dacă i-a mai adus vreo carte.
Invitaţie la eşafod circula din mână în mână printre tinerii studenţi la
filologie. O breşă în cortina de fier. Citeau cartea cu mâinile tremurânde, inima
înceta să le mai bată. Ce loc urma să ocupe autorul? Trebuia revizuită din
temelii o întreagă ierarhie a operelor literare. Un nou corp ceresc intra în
galaxie, toate legăturile stăteau să se rupă, mecanica cerească se modifica
văzând cu ochii: jumătate din literatură îşi dădea foc singură, din ea rămânea
doar cenuşa…
Aur curat. Ira tot aducea bogăţii dintr-astea.
Printr-un concurs de împrejurări, întâmplarea făcând ca ele să se succeadă
într-o anumită ordine, profesorului i-a fost confiscat, în timpul percheziţiei,
chiar exemplarul generalului; Darul ajunsese la el din mâini foarte sigure.
Adică nici Ira habar nu avea că exemplarul, o raritate de carte, nimerise în
mâna unei persoane de încredere. Profesorului i-au mai găsit la percheziţie şi