Ludmila Ulitkaia - Imago

conac al familiei Apraksin-Trubeţkoi, în care locuia familia lui Sania.
Aproape de sfârşitul vacanţei, pe 9 ianuarie, era sărbătorită ziua de naştere
a lui Sania. Se sărbătorea şi Crăciunul, când erau invitaţi numai adulţii. Aveau
să mai treacă ceva ani până să fie invitaţi băieţii să ia parte şi la sărbătoarea
din 7 ianuarie 4 . În schimb, rămâneau întotdeauna bunătăţi de la Crăciun pentru
sărbătoarea lui Sania – mere, vişine şi chiar coji de portocală glasate, pe care
Anna Aleksandrovna le prepara ca nimeni alta. Şi în plus, pliau paravanul,
apropiau de uşă masa din sufragerie şi aşezau între cele două ferestre bradul
uriaş, împodobit cu jucării minunate, păstrate un an întreg într-o cutie din
debara.
Lui Sania îi organizau o sărbătoare pe cinste. Veneau chiar şi fete: de data
asta erau două prietene ale lui Sania de la şcoala de muzică, Liza şi Sonia,
venise şi Tamara, nepoata unei prietene a bunicii, însoţită de prietena ei Olia,
amândouă în clasa întâi; erau tare micuţe şi nu prezentau nici un interes pentru
băieţi. Până şi prietena bunicii era una oarecare, nu prea ieşea în evidenţă. În
schimb bunicul Lizei, Vasili Innokientievici, arăta minunat în uniforma lui
militară, avea mustăţi, mirosea a apă de colonie, a medicamente şi a război.
Nepoţelei i se adresa pe jumătate în glumă cu „dumneavoastră“, iar Annei
Aleksandrovna i se adresa cu: „tu, Niuta…“ Era văr primar cu ea, aşa că Liza
era verişoară de-a şaptea spiţă cu Sania. Se auzeau aici chiar şi cuvintele mon
cousin şi ma cousine folosite înainte de revoluţie, ieşite şi ele probabil din
cutia din debara…
Anna Aleksandrovna le numea pe fetiţe „domnişoare“ şi pe băieţi „tineri“.
Pe Miha îl uimiră mondenităţile astea, era complet buimăcit şi nu se linişti
decât atunci când Ilia îi făcu semn de departe cu ochiul, parcă zicându-i: nu te
teme, nu-s vorbe jignitoare!
Anna Aleksandrovna organiză totul remarcabil. Mai întâi asistară la un
spectacol de păpuşi cu un paravan adevărat, cu Petruşka, cu Vanka şi cu
păpuşa grasă Roza. Păpuşile se încăierau şi se ocărau într-o limbă străină, de
mai mare râsul.
Urmară jocurile de cuvinte. Micuţele Tamara şi Olia nu se lăsară mai
prejos, erau mult mai răsărite decât le arăta vârsta. Anna Aleksandrovna invită
copiii în jurul mesei ovale, în timp ce adulţii îşi beau al doilea rând de ceai în
spatele dulapului. Vasili Innokientievici şedea în fotoliu şi trăgea din ţigară.
După terminarea spectacolului, Anna Aleksandrovna scoase o ţigară rusească
groasă din tabachera de argint, aflată pe măsuţa din faţa lui Vasili
Innokientievici, şi începu să fumeze, dar o apucă tusea.