Ludmila Ulitkaia - Imago

primiseră totuşi pe fetiţa pasionată de biologie.
Dulin diluă iar alcoolul şi înghiţi următoarele două sute de grame. O
porcărie, e chiar mizerabil. Cum pot să bea aşa ceva? Nu se putea ţine pe
picioare, i se învârtea îngrozitor capul, sărmanul, şi camera odată cu el. Nici
să adoarmă nu era în stare. Un singur gând îi stătea ca un ghimpe în creier, şi-l
sfredelea, îl tot sfredelea: de ce şapte răspunsuri? Ce altceva să mai existe în
afară de da şi nu?
Pe urmă sosi Nina, multă vreme nu-şi dădu seama ce se întâmplase cu soţul
ei. Înţelese în cele din urmă că era beat turtă. Începu să râdă:
— Bietul iepuraş turmentat!
Îi dădu să bea ceai tare, încercă să-l culce, dar nu voia să doarmă, bălmăjea
ceva nedesluşit despre şapte răspunsuri, sau despre şapte întrebări, şi abia la
miezul nopţii Nina se lămuri de ce suferea el aşa tare.
El continua să dilueze rămăşiţa de spirt, dar nu reuşea s-o bea – îi veni să
verse, îl apucară nişte spasme puternice. Apoi se trânti pe pat şi începu să
tremure scuturat de friguri.
Obosită să-l tot îngrijească, Nina se aşeză pe scaun bombănind ceva rău. Nu
se duse la culcare. Apoi apăru Marina în cămaşă de noapte, plângându-se că o
doare capul. În momentul acela Dulin îşi aminti toate suferinţele din viaţa lui:
cum îşi băteau joc de el copiii de la şcoala din oraş, cum urla la el profesoara
Kamzolkina, cum îl bătea mama, cum îl trăgea de urechi „vizitatorul“ mamei
beat, unchiul Kolia… Şi izbucni în plâns.
Plângea fiindcă fusese iepure, şi nu bărbat.
Aşa îi spusese Nina.
Note
62. E clar. Evident (germ.).