Ludmila Ulitkaia - Imago

aţi şti cât vă iubesc…
Ea începu să râdă:
— În sfârşit, mă aşteptam… Ţi-am gătit o „ştiucă jidovească“. Aşa se
numeşte reţeta în cartea de bucate a lui Molohoveţ. Am pregătit-o la repezeală,
n-am făcut niciodată aşa ceva. Gustă, vezi dacă mi-a reuşit.
Ea îi puse în faţă o farfurie ovală cu nişte bucăţi de peşte firave.
— V-a reuşit, bineînţeles, mai ales dacă avem în vedere că n-am mâncat
niciodată asemenea mâncare aleasă, zise Miha.
Şi înţelese în sfârşit că s-a întors acasă. Radia de fericire, zâmbea, vorbea
cu gura plină, uitând pentru un moment de durerea surdă din burtă care îl
sâcâia mereu.
Anna Aleksandrovna răsufla şi ea uşurată: poate că lucrurile se vor aşeza, şi
Miha îşi va ocupa locul de soţ şi tată în familia sa, iar Saniecika se va întoarce
unde-i era locul, se va elibera de grija pentru Aliona, totul va reveni la normal
aşa cum fusese înainte, şi complicaţiile, reale şi închipuite, vor dispărea de la
sine.
În următoarele două săptămâni, Miha trecu des pe la familia Steklovilor.
Părea că se înţelege bine cu Aliona, şi fetiţa însemna pentru el o minune picată
din cer. În rest, lucrurile mergeau rău, chiar mai rău decât înainte de arestarea
sa.
Miha se simţea bine în casa Annei Aleksandrovna. Sania stătea puţin acasă,
aşa cum făcuse şi înainte. Absenţa lui o liniştea pe bunică, asta însemna că
băiatul îşi revenea încetul cu încetul. Îşi petrecea din nou serile la concerte şi
la căminul de studenţi al Conservatorului, unde avea mulţi prieteni, şi bomba
care era gata să explodeze în timpul anilor petrecuţi de Miha în lagăr părea că
fusese dezamorsată.
Cei doi prieteni avură ocazia să se vadă de două ori, când Sania rămase
acasă, şi se simţiră din nou învăluiţi de norul acela de intimitate din copilărie,
din adolescenţă. La un prieten înţelegi totul, iar ceea ce nu înţelegi nu face
decât să-ţi trezească interesul şi simpatia.
Şi mai simţi Miha că Anna Aleksandrovna reacţiona ca un om matur, aşa
cum făcuse şi înainte, în vreme ce el rămăsese un copil. Şi ca un copil întors
de la plimbare, îi aducea întotdeauna ce găsea pe drum: un con pe o creangă de
pin, un desen nostim al Maiecikăi.
De data asta veni la Anna Aleksandrovna de la Tarasovka, unde îl vizitase
pe Artur Koroliov, vechiul său prieten-legător de cărţi. Băuseră vodcă, dar nu
stătuseră mult la taifas. Miha se întoarse la Moscova înainte de căderea nopţii