Ludmila Ulitkaia - Imago

Îi veni în minte Olgăi că poate nenea Iura o vânduse şi băuse banii. Află
dacă poţi.
Nouă-nouţă, Erika costase o avere, în plus, era imposibil s-o procuri de
undeva. Şi câtă nevoie avea de ea! Olga bătea la maşină destul de bine, dar nu
avea viteza unui profesionist, nu se încumeta să se apuce de lucrări mari, le
dădea Galiei şi altor dactilografe.
Totuşi, dispariţia cărţii lui Soljeniţîn Arhipelagul Gulag era o nenorocire,
mai mare nici că se putea.
Două săptămâni mai târziu, Galia apăru proaspătă ca o floare, dar cuprinsă
de panică, plângând, şi recunoscu sincer: maşina şi manuscrisul dispăruseră
fără urmă din casa părinţilor, nu ştia unde, dar ea, Galia, o să lucreze şi o să-i
înapoieze banii de azi în trei luni. Toate dispăruseră. Poate că în timpul cât îşi
petreceau luna de miere la casa de odihnă?
— Nu, înainte de asta! îi răspunse Olga. Mă gândeam la ziua când tu şi
Ghenadi v-aţi căsătorit. A doua zi pe seară m-am dus la ai tăi!
— Nu se poate! se văicări Galia.
Ancheta întreprinsă de ea nu duse la nimic. Tatăl ei s-a apucat imediat de
băut, asta dovedea indirect că putea fi vorba de un furt din casă. Pe de altă
parte, tatăl se îmbăta criţă în fiecare trimestru la dată fixă, aşa că mai exista o
şansă.
Galia încercă să-l descoase pe frate-său, dar acesta făcu o criză de isterie,
începu să urle ca să fie lăsat în pace. Nu stătea bine cu capul, era din şcoală în
evidenţa dispensarului de psihiatrie.
Olga fu nevoită acum s-o liniştească pe Galia, să-i facă un ceai. O întrebă în
treacăt cum îi mergea în căsnicie. O ducea minunat, soţul nu bea, om serios,
avea o slujbă bună, i-a promis chiar că o să încerce să-i facă rost şi ei de un
post bun.
Apoi sosiră de la patinoar Ilia şi Kostia, erau înfriguraţi, îngheţaţi tun. Se
duceau de obicei pe strada Petrovka, de data asta se duseseră însă pe peticul
acoperit cu gheaţă din curtea vecină, unde puteau patina în voie. E adevărat că
la sfârşitul zbenguielii, unul dintre copii îl lovise pe Kostia în nas cu un
bulgăre de zăpadă, îi cursese sânge, dar i-l oprise imediat cu o bucată de
gheaţă.
Cum îl văzu pe Ilia, Galia o şterse imediat. Aşa făcea întotdeauna, îi venea
să-şi ia picioarele la spinare când dădea cu nasul de el. Olga spălă fularul şi
batistele. Cinară în trei – erau zilele lor fericite, când mama ei rămânea la casa
de vacanţă. Pe urmă Olga îl trimise pe Kostia la culcare.