Ludmila Ulitkaia - Imago

Viktor Iulievici simţea pur şi simplu fizic momentul când învelişul cornos al
crisalidei crăpa, asculta tremurul şi fâşâitul aripilor şi se umplea de bucurie ca
moaşa care lua în braţe nou-născutul.
Nu ştia însă de ce metamorfoza nu se producea la toţi, ba dimpotrivă, doar
la o mică parte dintre elevii săi. În ce consta acest proces? O trezire a simţului
moral? Da, desigur. De ce însă doar la unii da şi la alţii ba? Era oare vorba
despre un mister al transformării: un rit, un ritual? Sau poate că specia lui
Homo Sapiens era influenţată de un fenomen asemănător neoteniei, identificată
la râme, la insecte, la amfibii – la care capacitatea de reproducere apărea în
stadiul larvar, şi nu în stadiul adult. Înseamnă oare că fiinţele astea imature
dau naştere unor larve aidoma lor şi nu ajung niciodată la stadiul adult?
— E o metaforă, bineînţeles. Îmi dau seama că băieţaşii mei sunt fiinţe pe
deplin mature din punct de vedere fiziologic. Imago 25 , cam aşa ceva, se
justifică Viktor Iulievici în faţa lui Kolesnik.
Acesta însă pricepu imediat, neavând nevoie de alte explicaţii. Ridică din
sprâncenele dese şi arcuite şi zise cu mirare prefăcută, apăsând bine pe r:
— Te-ai făcut mai deştept în ultimul cincinal, frăţioare literat. Poţi să
defineşti imago în cazul ăsta precis, adică să defineşti ce înseamnă o fiinţă
matură? Care sunt criteriile pentru vârsta adultă?
Viktor Iulievici se gândi puţin înainte să răspundă:
— Nu doar capacitatea de reproducere. Poate simţul responsabilităţii?
Spiritul de independenţă? Gradul de conştiinţă?
— Criterii calitative, şi nu cantitative! Asta-i, zise Kolesnik. Uite la ce
ajungi cu raţionamentul tău: iniţierea e un lucru greu de determinat, cât despre
responsabilitate, cum o măsori? Şi după tine, o larvă umană se transformă în
imago printr-un proces de iniţiere?
Viktor Iulievici insistă:
— Trăim într-o societate de larve, de oameni imaturi, de adolescenţi cu
mască de adulţi, pricepi Mişka?
— E ceva adevăr în ce zici tu. O să mă mai gândesc, promise Kolesnik. Tu
pui o problemă de antropologie, dar în ziua de azi antropologia bate pasul pe
loc, asta-i buba. E clar că e vorba aici şi de neotenie.
Viktor Iulievici citea cărţi cu duiumul. Căuta neobosit dacă nu cumva se
practicase ritualul trecerii de la copilărie la maturitate într-un loc şi o vreme
anume.
Existau o mulţime de descrieri ale unor treceri de felul ăsta, în legătură cu
maturizarea sexuală, cu schimbarea statutului social, cu intrarea într-o