Ludmila Ulitkaia - Imago

cu o anumită vulgaritate, şi tocmai din pricina asta cei trei socoteau că nu se
făcea să discute despre ele. Norul tăcerii plutea deasupra lor, ei presimţind că
exista o regulă neştiută încă: bărbaţii care se respectă nu se apucă să discute
despre femei.
Elevii din clasele mici, plevuşca din şcoală, nu aveau nici o tresărire, în
schimb cei din clasa a opta o luaseră razna rău de tot. Fetele, prin natura lor, îi
făceau să-şi piardă capul. Aveau din fire ceva necuviincios. Purtau ciorapi
fixaţi cu jartiere, poalele uniformelor li se ridicau uneori, şi apărea pentru o
clipă pielea goală, roz-albastră ca seninul cerului. Chiar şi cea mai urâţică fată
avea sâni ascunşi sub şorţul negru. Băieţii ştiau toate astea şi înainte, dar acum
fetele se aflau insuportabil de aproape. Ce să mai vorbim de orele de sport!
Fetele aveau vestiarele lor unde se dezbrăcau. Poate că rămâneau în pielea
goală!
Excitaţia plutea în aer ca praful din timpul reparaţiilor. Toţi tremurau de
parcă erau curentaţi, toţi palpitau străbătuţi de fiorul dragostei.
Băieţii îşi schimbară înfăţişarea: purtau acum o uniformă asemănătoare
celei de gimnaziu: o tunică şi o bluză albastră. Li se cumpăraseră uniforme mai
mari cu un număr, numai lui Sania Steklov uniforma îi venea ca turnată, fiindcă
bunica îi cumpărase una pe măsură. Deşi se înălţase puţin în timpul verii, nu-i
era dat să-i ajungă nicicând pe Ilia şi pe Miha. Şi, oricât ar fi de ciudat,
micuţul Sania se bucura de succes la fete. Bileţelele zburau prin clasă ca
albinele ameninţătoare, dar şi purtătoare de miere, mai lipsea puţin şi
începeau să zumzăie.
În preajma Anului Nou se conturară deja simpatiile şi antipatiile, apărură
chiar primele legături de dragoste. Cei care nu reuşiseră încă să cucerească o
fiinţă de sex opus îşi puseră mari speranţe în noaptea de Anul Nou.
La mijlocul lui decembrie le fură zădărnicite toate planurile: izbucni
epidemia de pojar. La început în clasele mici, apoi cuprinse clasele mari, şi la
sfârşitul lui decembrie, conducerea anunţă carantina severă în şcoală. Le era
interzis elevilor să treacă de la un etaj la altul şi să meargă la cantină. Mai
mult de un sfert dintre elevii clasei a opta A se îmbolnăviră de pojar. Sania tot
aştepta să se îmbolnăvească şi el, dimineaţa îşi examina faţa în oglindă, dar nu
vedea nici o spuzeală roşie.
Îi lăsau să plece din clasă numai la toaletă. În recreaţia mare, sora medicală
şi femeia de la cantină le aduceau pateuri, salată şi ceai dulce în ceainic.
Lucrul cel mai neplăcut în toată această istorie cu epidemia era anularea
seratei de Anul Nou. Semestrul al doilea se încheie într-o atmosferă de mare