Ludmila Ulitkaia - Imago

de patine, după ce dusese tratative secrete cu fiul ei, care o asigurase că
urmaşii lui renunţă la partea asta din moştenirea familiei.
Patinele erau un hibrid american, ieşit de multă vreme din uz, ceva
amestecat între condurii prinţesei şi târlicii Cenuşăresei, aveau lamă dublă şi
vârful tocit, erau prinse de ghetele scâlciate, vopsite cândva în roşu, cu nituri
groase în formă de stea. Pe placa metalică dintre lame şi ghete era scris
„Einstein“, după care urma un şir de cifre şi litere de neînţeles… Ghetele
fuseseră stricate serios de fostul proprietar, în schimb lamele străluceau ca
noi.
Pentru mătuşa Ghenia patinele erau o relicvă a familiei, aşa cum în alte
familii sunt la mare preţ briliantele bunicii.
Briliantele apăreau şi ele ca un element secundar în istoria patinelor. În
1919 Lenin însuşi îl trimisese în SUA pe Samuel, fratele mai mare al mătuşii
Ghenia, ca să organizeze partidul comunist american. Samuel se mândrise tot
restul vieţii cu misiunea încredinţată lui şi le povestise călătoria cu lux de
amănunte rudelor şi prietenilor apropiaţi, care erau câteva sute, până în 1937,
când fusese arestat. Primise zece ani de închisoare, fără drept la
corespondenţă, şi dispăruse pentru totdeauna, dar povestea lui avea să devină
o legendă a familiei.
În iulie 1919, Samuel călătorise pe o rută ocolită de la Moscova la New
York, prin Europa de Nord, şi debarcase pe chei ca marinar venit din Olanda
cu o navă comercială. Coborâse pe pasarelă, bocănind cu tocurile cizmelor
meşterite de cizmarul de la Kremlin, cu un briliant scump ascuns într-unul din
ele. Îşi îndeplinise misiunea: deschisese în numele Cominternului lucrările
primului congres al partidului comunist aflat în ilegalitate. După câteva luni,
făcuse cale întoarsă şi-i raportase personal tovarăşului Lenin că misiunea
fusese îndeplinită.
Diurna modestă de deplasare, din care cheltuise douăzeci de dolari pe
mâncare, o dăduse toată pe cadouri. Îi adusese nevestei o rochie roşie de lână,
cu frăguţe tricotate pe guler şi pe umeri, şi pantofi roşii cu trei numere mai
mici. Patinele erau al treilea şi cel mai costisitor cadou american din bagajul
lui, îl cumpărase pentru fiul său cel mic pentru când avea să mai crească, dar
copilul murise la puţin timp după ce se întorsese Samuel.
Mai bine îşi cumpăra patinele pentru el. În copilărie visase să ajungă la
mijlocul patinoarului şi să treacă în goană, cu spinarea îndoită până aproape
de gheaţa onctuoasă, pe lângă cei care-i purtau sâmbetele, pe lângă damele cu
manşoane, pe lângă liceenii şi domnişoarele printre care trebuia să fie