Ludmila Ulitkaia - Imago

Primul la rând
Era normal ca Sania, preocupat fiind de marile idei din muzică, să nu
observe deloc evenimentele politice de acasă, fie ele mari sau mici. Nu le
dădea nici o atenţie, aşa cum nu-l interesau revoluţiile din America Latină,
recolta proastă din Africa sau tsunamiurile din Japonia. Până şi Anna
Aleksandrovna, înclinată să-şi ridice în slăvi nepotul, îi atrăgea uneori atenţia
uşor nedumerită:
— Noi trăim aici, Saniecika. E totuşi ţara noastră. Chiar că eşti un străin.
Într-o dimineaţă de ianuarie a anului 1969, Aliona sosi în fugă la el foarte
devreme, cu părul în dezordine, ca să-l anunţe despre arestarea lui Miha.
Pentru prima oară Sania avea de-a face cu politica. Ştirea îl zgudui zdravăn, îl
zdrobi pur şi simplu. Miha îi arătase revista micuţă. Era interesantă. Îi era
imposibil să-şi imagineze că un om poate ajunge la închisoare din cauza unei
culegeri neînsemnate, cu foi subţiri, editată cu forţe proprii, în care jumătate
erau informaţii aflate de obicei de la posturile de radio occidentale şi jumătate
erau poezii, bune, proaste, dar totuşi poezii. Doar nu era revista Kolokol 81 .
Muncă de artizan la propriu. De fapt, Sania nu era la curent cu tot ce făcea
Miha. Habar nu avea că-l preocupa problema tătarilor.
Ilia, în schimb, era bine informat despre mersul anchetei şi al procesului, îl
chemaseră la KGB pentru cazul lui Edik Tolmaciov. Nu-l întrebaseră deloc
despre Miha, şi treaba asta îl uimise. Rămăsese şi mai uimit când aflase că-l
arestaseră pe Miha după trei luni de la arestarea lui Edik.
Imediat după arestarea lui Miha, Aliona se îmbolnăvi de anghină şi-l alese
pe Sania să-i fie prieten apropiat, aşa că lui îi reveni, bineînţeles, sarcina să
aibă grijă de ea. Cât despre Ilia, Aliona nu voia să audă de el, fiindcă nu-l
avea la inimă.
Cu tatăl ei aproape că rupsese orice legătură, îl suspecta de ceva rău, şi
într-o zi chiar lăsă să-i scape că el e vinovat de toate necazurile câte li se
întâmplaseră. Pe mama n-o lăsa decât rar să se apropie de ea, părea că o
pedepseşte pentru ceva anume. Aliona plângea mereu şi nu voia să vadă pe
nimeni, în afară de Sania.
El află primul că e însărcinată, o însoţi la ginecologul care trebuia să-i facă
intervenţia preferată a femeilor sovietice, o sfătui să-şi ia gândul de la avort şi
o întoarse din drum exact în momentul când apelaseră la un alt doctor dispus