Ludmila Ulitkaia - Imago

tristeţe, fragilitate şi eleganţă, părea că viaţa toată s-a scurs şi au rămas doar
modulaţiile astea, bătăile din aripi ale fluturelui, nu carnea, ci sufletul muzicii.
Bărbatul cu înfăţişare deloc maiestuoasă, un om ca oricare, cu bărbuţa de
ţap, umbla nu de mult pe coridoarele Conservatorului şi nimeni nu şuşotea în
urma lui: Feinberg, uite-l pe Feinberg.
Altfel stăteau lucrurile cu Neuhaus sau Richter. Aveau parte numai de
şuşoteli pe la spate: uite, uite cine vine…
Şi Sania îl ascultă iar şi iar pe Bach, şi spre sfârşitul celei de-a doua
săptămâni se înzdrăveni de-a binelea.
La ultimul preludiu şi la ultima fugă Bach scrisese: „Ende Gut – Alles Gut“.
— Bun, zise Sania. Avea încredere în Bach.
Spălă cada de baie, o umplu cu apă fierbinte cât s-o poată suporta, rămase
înăuntru mult timp, îşi tăie unghiile, îşi rase firele aspre de pe obraji care
puteau purta acum numele de barbă, îmbrăcă o cămaşă nouă – habar nu avea
unde să se ducă. Se privi în oglinda Niutei – slăbise, avea o paloare
interesantă şi două tăieturi pe bărbie. Sună telefonul.
— Evgheni, un prieten al lui Pierre. În sfârşit am reuşit să vă găsesc. Aş
vrea să ne vedem. La locul obişnuit.
Sania aproape că uitase de locul obişnuit, unde îşi trimitea Pierre curierii –
cu cărţi, jeanşi, discuri.
Se întâlniră lângă berăria din Parcul Culturii. Evgheni se numea de fapt
Eugene, era corespondentul unei reviste americane, acreditat la Moscova. Îi
propuse, în numele lui Pierre, varianta căsătoriei fictive. Abia ieşit din
depresia profundă, Sania avu o reacţie moale: se poate aşa ceva? Eugene îl
convinse că trebuie să încerce, adăugând că Pierre se ocupă acum de alegerea
unei candidate.
— Blondă sau brunetă?
Sania izbucni în râs. Era prima oară de la moartea lui Miha.
Gerurile din ianuarie care, după toate socotelile, se cuveneau să vină sau de
Bobotează, sau de Crăciun se abătură exact la mijloc, între cele două
sărbători. Eugene Michaels şi Sania Steklov ajunseră la aeroport cu mijloace
de transport diferite: Eugene luă metroul până la staţia Recinoi şi de acolo
taxiul, şi Sania luă autobuzul. Erau doar câteva persoane care aşteptau cursa
de New York, iar Sania şi Eugene se străduiră să facă în aşa fel încât să nu fie
remarcaţi.
Avionul întârzie o oră. Anunţară în sfârşit că a aterizat. Oamenii care