Ludmila Ulitkaia - Imago

Ultimul bal
Erau ce mai frumoşi ani ai lui Viktor Iulievici: muncea cu pasiune, elevii îl
adorau, avea deocamdată o căsătorie fericită, chiar şi o oarecare bunăstare
materială – dădea meditaţii de două ori pe săptămână, seara.
Muncea mult, dar „liurşii“ se adunau tot la el miercurea, exact ca înainte.
Promoţia din 1957 era preferata lui, le era diriginte din clasa a şasea, le ştia
părinţii, bunicii, fraţii şi surorile. Diferenţa de cincisprezece ani începea să se
micşoreze, băieţii deveniseră bărbaţi, e drept că şi căsătoria cu o fată de
vârsta lor reducea simţitor distanţa dintre ei.
Sfârşitul anului 1956 a fost marcat de naşterea fetiţei lui – pe 1 decembrie
Katia a adus pe lume, la opt luni de sarcină, o fărâmiţă de fată de două
kilograme, bine proporţionată, toată numai creţuri. I-au pus numele Xenia în
cinstea bunicii. Nici manevra asta diplomatică n-a putut să vindece rana din
sufletul Xeniei Nikolaevna, pricinuită de căsătoria fiului ei. Nu suporta ideea
că o altă femeie îi va pregăti lui Vika micul dejun, va sta la palavre cu el
seara, îl va aştepta să vină de la şcoală, îl va trezi dimineaţa. În plus, n-o
suferea deloc pe Katia – chimia sângelui, relaţia îndeobşte cunoscută dintre
soacră şi noră –, credea că minora îi ademenise şi sedusese băiatul, că-l
dusese de nas, pe scurt, că-l silise s-o ia de nevastă.
Profesorii aveau altă părere despre căsătoria asta. Cancelaria era un cazan
cu pulbere gata să explodeze la presiunea zvonurilor, bârfelor şi intrigilor,
care, în mediul profesorilor sau mai degrabă al profesoarelor, erau pline de
răutate şi neobişnuit de murdare. Când se născu fetiţa, colectivul de profesori
fu cuprins de o bucurie plină de gânduri ticăloase. În cancelarie, profesoara de
matematică, Vera Lvovna, demonstra, numărând cu degetele îndoite, în care
lună anume din trimestrul trei rămăsese însărcinată Zueva, ca să nască în
decembrie.
Şefa organizaţiei de bază, Rîbkina, la rândul ei profesoară, se sfătui cu
cadrele de conducere din învăţământ şi de la raion cum să procedeze cu
profesorul-criminal, fiindcă era vorba despre un act de corupere a unei
minore. Dar pe de altă parte, după lunile scurse de la faptă, minora a devenit
majoră şi făptaşul care încălcase legea a luat-o de nevastă. Cum să-l lase
nepedepsit?
Se lăsa o tăcere încordată, complice, când Viktor Iulievici intra în
cancelarie. Conducerea şcolii, sfânta troică – directoarea, şefa organizaţiei de