Ludmila Ulitkaia - Imago

Cizme cam mici
După ce-şi conduse sora, Şura se întoarse la noul soţ, unde o aşteptau
rămăşiţele nunţii sale. Majoritatea invitaţilor plecaseră, bineînţeles, dar
petrecăreţii înveteraţi mai chefuiau încă în a treia zi, uitând şi de stăpânul
casei, şi cu atât mai mult de noua ei stăpână. Şura se apucă de curăţenie. Făcu
cârpe noi din două cămăşi vechi ale lui Artur, începu cu bucătăria, şi de acolo
îndărăt prin toată casa, ca un tractor silenţios, dar puternic, răzui straturile de
murdărie întocmai ca un arheolog. O ajută în tăcere Maşa: scoase apă din
fântână, spălă ferestrele şi perdelele mizerabile. Artur nu le lăsă în camera lui,
dar Şura era convinsă că odată şi odată va reuşi să ajungă acolo. Deşi Artur
intra acum în rândul soţilor, ea îl trata, cum făcuse şi înainte, ca pe cumnatul ei
drag.
În a patra zi, după ce invitaţii părăsiră locul mai de voie, mai de nevoie, în
afară de Tolik, care nu reuşea să se trezească din beţie, Artur o chemă la el în
bârlog, trase un sertar de la birou, îşi înfundă degetul enorm în el şi-i zise:
— Iei de aici bani, Şura.
Erau mulţi bani acolo; Şura, intimidată, făcu un gest cu mâna în semn de
protest:
— Mi-i dai tu.
Fără să se uite, el luă un teanc de bancnote, atâtea câte încăpeau în palmă, şi
i-l dădu. Ea rămase interzisă: înseamnă că era bogat. Lisa zicea mereu că are
buzunarele goale, că ea, putea, nu putea, trebuia să se descurce cu banii…
Ceva nu mergea.
Nu-i venea să-i ia din sertar, darămite din mână…
Trăise mulţi ani din banii ei, bărbatul îi murise când transporta lemnul cu
pluta, pe vremea când Maşa nu avea decât doi ani.
— Voiam să-i trimit lui tăicuţa, găsi ea să zică, deşi nu se gândise înainte la
aşa ceva.
— Ia-i, ia-i, trimite-i lui Ivan Lukianîci. Ia mai mulţi.
Vârî iar mâna în sertar şi scoase încă un teanc de bancnote. I se păru
caraghios că şi-a schimbat nevasta şi că socrul a rămas acelaşi.
— Mulţumesc, Artiuşa. Tata n-o duce prea bine în ultima vreme.
A doua zi Şura o trimise pe Maşa la Poşta Centrală ca să-i expedieze tatălui
banii la Ugolnoie. Se orienta mai bine decât maică-sa în oraş, deşi nu
împlinise încă optsprezece ani. Lisa o luase de două ori pe nepoată-sa la