Ludmila Ulitkaia - Imago

care primea documentele străinilor.
Plimbarea prin Moscova începu după prânz. Sania stabilise programul.
Deby văzuse Kremlinul în timpul vizitei precedente, acum dorea să vadă the
real life.
Ieşiră din hotel. Vremea era cum nu se poate mai bună: ger şi soare, o
minune de zi, cerul şi zăpada erau de un albastru de neînchipuit. Frigul
năprasnic şi soarele cu dinţi o făcură pe irlandeza născută în Texas să aibă
asemenea răbufniri subite de bucurie şi entuziasm, încât Sania, căruia nu-i
plăcea deloc iarna, se uită împrejur şi recunoscu: straşnică vreme!
Sania nu era însă deloc entuziasmat de iarnă şi ca să-i taie logodnicei
elanul, o duse în locul cel mai cumplit – în piaţa Dzerjinski, unde se înălţa
drept ca stâlpul cavalerul însetat de sânge al Revoluţiei.
Îi arătă cu degetul clădirea din spatele statuii:
— E Lubianka. Infernul nostru.
— Da, ştiu. Anul 1937!
O luă pe Deby de braţ:
— De ce 1937? Monstrul trăieşte şi-n ziua de azi. Hai să ne plimbăm acum,
după ce ţi-am stricat puţin buna dispoziţie.
Sania stăpânea bine limba engleză şi cu auzul său fin simţea imediat
pronunţia texană uşor peltică şi tărăgănată.
Ajunseră în piaţa Puşkin, se opriră chiar în capul bulevardului Tverskoi.
Cândva aici începeau de regulă plimbările „liurşilor“. Viktor Iulievici le
dădea întâlnire la monumentul lui Puşkin, din locul acesta pornea călătoria lor
în trecut: Ilia cu aparatul de fotografiat, Miha cu caietul şi mulţi alţi băieţi
curioşi să afle…
Deby era tufă de Veneţia când Sania aducea vorba despre cultura rusă. Lui
nu-i venea deloc uşor să înceapă de la zero.
— L-ai citit pe Tolstoi? o întrebă Sania.
— Da, da! Am văzut filmul Război şi pace. Două filme! Adorabile! Audrey
Hepburn, fermecătoare! Şi Pierre Bezuhov al vostru, Bondarciuk, bineînţeles.
A primit Oscarul! Am scris o recenzie.
— Bun. O să-ţi arăt casa în care locuiau Rostovii… oftă Sania.
„Of, cât de simpluţă poate fi“, îşi zicea el în timp ce o conducea la casa
celebră.
Patru zile ţinu vremea frumoasă, patru zile umblară haihui prin Moscova. Cu
toată simplitatea ei, logodnica se dovedi sensibilă şi înţelegătoare, o minunată
tovarăşă de drum, neobosită şi curioasă. În absenţa oricăror cunoştinţe despre