Ludmila Ulitkaia - Imago

la mâna dreaptă erau neputincioase. Mare victorie.
În toamnă, când colegii lui de la Institutul de Limbi Străine intrară în anul
cinci, Sania se numără printre cei admişi în primul an la secţia de muzicologie
a Conservatorului. Anna Aleksandrovna era fericită. Cu atât mai mult Elena
Danilovna. Se bucură atât de tare, încât îi dărui o partitură cu autograful lui
Skriabin. Dar la vremea aceea, el avea unele îndoieli cu privire la Skriabin.
Câtă dreptate avea Viktor Iulievici, de mii de ori avea dreptate, şi Sania era
întru totul de acord cu el: dacă ai un profesor bun, simţi că te naşti a doua
oară. Doar că de data asta nu el, ci alt profesor introducea în viaţa lui un nou
sistem de valori, îi arăta noi înţelesuri, îi lărgea orizontul cunoaşterii. Tinerii
mai sensibili şi cu mintea ascuţită descopereau cu înfrigurare că nu era vorba
numai despre muzică, ci despre univers, despre facerea lumii, despre legile
fizicii atomice, despre biologia moleculară, despre stelele căzătoare şi despre
foşnetul frunzelor. Pe lângă ştiinţă, se întâlneau aici cu poezia şi arta de toate
felurile.
— Forma e ceea ce transformă conţinutul unei opere în esenţă. Înţelegeţi?
Caracterul muzicii se degajă din forma sa, aşa cum aburul se ridică din apa
fierbinte, afirma Iuri Andreievici. Când cunoşti bine legile generale ale
formei, odată ce ţi-ai formulat tot ce s-a pretat formulării, poţi, sondând
generalul, să vezi individualul, specificul. Şi atunci poţi să percepi un rest în
care se ascunde miracolul în forma sa cea mai pură. Acesta este scopul
analizei: cu cât pricepi mai bine ceea ce este inteligibil, cu atât e mai
strălucitoare puritatea ininteligibilului. Ascultaţi şi pătrundeţi-vă!
El potrivi discul negru pe pick-up. Acul nu reda sunetele cele mai perfecte,
dar studenţii, citind simultan notele din partituri, receptându-le cu ochii,
urechile şi creierul, se trezeau într-o nouă lume, purtaţi cu gândul în spaţii
necunoscute.
Profesorul nu putea să sufere patetismele, cuvintele mari, trăncăneala, şi tăia
scurt orice încercare de a discuta despre muzică în termeni graţioşi.
— Nu verificăm aici câtă algebră e în armonie! Noi studiem armonia!
Aceasta e o ştiinţă exactă, la fel cum e algebra. Lăsăm de o parte poezia pentru
o vreme.
Punea pasiune în ce spunea, era vehement, părea că se confruntă cu un
adversar nevăzut.
Studenţii îl adorau, şi mai-marii din Conservator stăteau cu urechile ciulite,
bănuiau că avea el ceva potenţial antisovietic.
Iuri Andreievici Kolosov se ocupa de structuralism într-o epocă în care