Ludmila Ulitkaia - Imago

cultura rusă, care te făcea să te cutremuri, locul gol lăsat de ignoranţă era
umplut cu o curiozitate ieşită din comun, cu un interes viu pentru tot şi toate.
Interesată să afle lucruri noi, ea îl molipsi într-o oarecare măsură şi pe Sania.
Colindau prin Moscova îngheţată, însorită ziua, prost luminată noaptea,
dârdâiau de frig, intrau în cafenele şi bistrouri, puţin numeroase la vremea
aceea. Pentru Deby era cea mai romantică excursie din câte făcuse până atunci.
Oare o putea compara cu Spania? Cu zece ani în urmă petrecuse acolo o lună,
se nimerise să-i pice cu tronc un spaniol frumos, care îi arătase Madridul şi
Barcelona şi apoi dispăruse cu banii ei. E adevărat că nu erau prea mulţi…
După vizita la muzeul Tolstoi din cartierul Hamovniki, unde mai era puţin şi
Deby izbucnea în lacrimi înduioşată („Sa-nie-cika! Tolstoi nu-i mai mic decât
Voltaire!“), cum erau îngheţaţi tun, intrară într-o clădire veche, urcară la etajul
doi şi se aşezară pe pervazul ferestrei de lângă calorifer. Sania scoase din
buzunar o ploscă – asta era şcoala lui Ilia! – şi băură direct din ea.
Deby nu era dintre cele cărora le merge gura ca o moară stricată. Tăcuse tot
drumul, dar când ajunseră în preajma hotelului, spuse la despărţire:
— Sa-nie-cika! Nu pricep cum am putut trăi până acum fără asta! Cum ajung
acasă, mă apuc să învăţ limba rusă.
— La ce-ţi foloseşte, Deby?
Deby sări ca arsă: nu avea temperamentul irlandezilor – deşi ar fi fost de
ajuns şi acesta –, ci al italienilor.
— Ia lublu! Ia lublu limba rusă! Eşti băiat foarte instruit, îmi dau seama.
Sunt şi eu în stare să învăţ, o să prind repede! Am învăţat spaniolă!
Portugheză! O să-nvăţ şi rusă! O să vezi!
Sania, puţin speriat, viră abil spre altă temă:
— Ştii cine-i Isadora Duncan?
— Da, bineînţeles! Sunt feministă! Ştiu toate femeile de seamă! „Dansul
viitorului“! Noul stil de dans, cu picioarele goale şi în tunică! I-a avut amanţi
pe Gordon Craig şi un poet rus, am uitat…
— Ea s-a instalat în hotelul ăsta, Deby, în 1922, aici a început legătura ei de
dragoste cu poetul Serghei Esenin.
Deby îşi împreună mâinile ca la rugăciune şi le ridică în sus:
— My God! De necrezut! Aici locuiesc şi eu! Fără dragoste! zise râzând.
Nu, legătura mea de dragoste e cu Rusia!
A doua zi, însoţiţi de Olga şi Ilia ca măsură de siguranţă, merseră la Palatul
Căsătoriilor de pe strada Griboedov, singurul loc unde, în mod centralizat, le
puneau pirostriile străinilor amorezaţi de rusoaice. Măritişul unei americance