Ludmila Ulitkaia - Imago

privinţa vieţii sexuale şi că toate astea se datorează tulburărilor hormonale din
organismul lor. Informaţiile erau prezentate ca descoperiri ştiinţifice, iar
explicaţiile şi interpretările autorului i se păreau lui Viktor Iulievici
speculative şi neconvingătoare.
Nu găsea ce căuta. Descoperi însă o expresie valoroasă la Tolstoi, care
numea această perioadă chinuitoare „pustiul adolescenţei“. Era mai aproape
de ceea ce observa la elevii lui zburliţi şi dezorientaţi. Era momentul când
părea că au pierdut tot ce acumulaseră înainte şi că îşi încep viaţa de la zero.
Şi se vedea clar că nu toţi reuşeau să iasă din pustiul ăsta, o mare parte dintre
ei rămânând acolo pentru totdeauna.
Singurul cu care putea să stea de vorbă Viktor Iulievici, sau aproape
singurul, era Mişa Kolesnik, un prieten din copilărie, invalid de război,
biolog, filozof amator cu idei îndrăzneţe. Asculta atent, dar nu suporta
încetineala, îşi întrerupea prietenul mormăind „mai departe, asta-i clar“, îl
grăbea, făcea observaţii ciudate, la început de neînţeles, cu trimiteri insistente
la biologie. Viktor Iulievici se deprinse încetul cu încetul cu felul original de a
gândi al interlocutorului său, se lăsă cucerit de ideile despre universalitatea
ştiinţei, către care îl purta şchiopul de Kolesnik. De la el află literatul umanist
despre principiile evoluţioniste, despre contradicţiile lamarkismului şi
darwinismului şi chiar despre asemenea fenomene tehnice frecvente cum sunt
metamorfoza, neotenia şi ereditatea cromozomială.
Viktor Iulievici se gândea acum cât de mult seamănă procesul dezvoltării
elevilor săi adolescenţi cu metamorfoza insectelor.
Băieţaşii încă necopţi la minte, nişte larve umane, consumă orice fel de
hrană, o sug, o mestecă, înghit toate impresiile una după alta, pe urmă se
transformă în crisalide şi înăuntrul pupei totul se cristalizează într-o ordine
dată, totul se clădeşte aşa cum trebuie – sunt prelucrate reflexele, se fixează
deprinderile, sunt asimilate primele reprezentări despre lume… Dar câte
crisalide mor fără să ajungă la ultima fază, fără să spargă coconul, nelăsând să
iasă fluturele din el! Anima, anima, sufleţel drag… Multicolor, sprinţar,
efemer – şi minunat. Cât de multe fiinţe rămân însă larve până la moarte, fără
să înţeleagă că n-o să ajungă niciodată la maturitate!
În privinţa asta, Vîgotski credea că e vorba despre deosebirea dintre
formarea deprinderilor şi diferenţierea intereselor. În schimb, Viktor Iulievici
observa altceva la elevii lui, vedea cum le creşteau aripile, pe care apăreau
desene încărcate de sens. Dar de ce unii dintre ei aveau un ciclu de dezvoltare
complet, iar alţii nu?