Ludmila Ulitkaia - Imago

Chiloţi cu decoraţii
În 1961 Piotr Petrovici a luat cuvântul la o conferinţă a partidului şi a spus
tot ce avea pe inimă: am demascat cultul lui Stalin, dar acum e pe cale să
apară unul nou, cultul lui Hruşciov. Am uitat de preceptele lui Lenin, ar trebui
să ne întoarcem la ele, să întărim democraţia, simţul de răspundere faţă de
popor al aleşilor, şi pentru asta trebuie eliminate salariile mari şi conducerea
inamovibilă. A spus deschis tot ce a gândit.
Înainte de asta, el îşi „rodase“ ideile împuindu-i capul lui Afanasi
Mihailovici, zis Feşa, prietenul lui de la Academia Militară, unde studiaseră
puţin înainte de război. Feşa nu-l încurajase, deşi fusese întru totul de acord cu
el. De fapt, nu-l încurajase în intenţia lui de a lua cuvântul şi de a-şi expune
opiniile la şedinţa de partid.
— N-o să ducă la nimic bun, Petro, o să ai parte numai de neplăceri, n-o să
poţi scăpa de ele! critică Feşa planul lui nebunesc.
Petro îl apostrofă zicându-i că e laş. Feşa, rezervat de felul său, se înfurie
rău de tot şi-l trimise acolo unde nu obişnuiau să se trimită.
La rândul lui, Piotr Petrovici îi aminti un lucru cât se poate de neplăcut, şi
anume că nu sunt pe lume oameni mai laşi decât militarii. Şi cu cât au grade
mai înalte, cu atât sunt mai laşi. Şi mai adăugă că profesioniştilor, oameni
trecuţi prin război, care nu se sperie nici de foc, nici de duşman, care nu se
ascund în spatele altora, le e frică acum de autorităţi ca de moarte şi îşi apără
nu Patria, ci fundul gras şi scaunul.
Întrucât discuţia cu împunsături din ambele părţi avea loc în casa de
vacanţă a lui Afanasi Mihailovici, acesta îi arătă prietenului uşa, după care
urmă o ceartă între cei doi generali, asemănătoare cu cea descrisă de Nikolai
Vasilievici Gogol. Deşi nu erau pomenite expresiile „porc“ şi „gânsac“,
cuvântul „laş“ îl răni până-n fundul sufletului pe Afanasi Mihailovici.
Piotr Petrovici îşi primi pedeapsa pentru intervenţia sa scandaloasă: îl
mutară pe un alt post în Extremul Orient, adică îl trimiseră în exil, cât mai
departe de ochii autorităţilor. La început, viaţa de provincie îl plictisi, pe
urmă însă se apucă de treabă şi puse bazele unei asociaţii ai cărei membri
aveau aceleaşi idei şi care, ca şi el, ar fi vrut să readucă pe calea leninismului
ţara care deviase de la drumul cel drept.
Activitatea lor clandestină, cu întâlniri secrete şi chiar cu manifeste, nu avu
viaţă lungă. Îl arestară pe Piotr Petrovici, după ce mai întâi îl excluseseră din