Ludmila Ulitkaia - Imago

zice că ne-au adunat fiindcă, după vechiul obicei gruzin, femeile îşi plâng
morţii dragi, că numai femeile o pot face şi că trebuie să cântăm cântece de
doliu frumoase. Era cât pe ce să încep să cânt „Dumnezeu se scoală, duşmanii
lui se risipesc“.
— Vă cunoaştem pe toate, zice cârtiţa asta cheală, ştim că la înmormântări
cântaţi cântece de jale gruzine. Ne-au comunicat de la Moscova că organele de
conducere vor să-l plângeţi pe marele nostru conducător.
Nu ştiam deloc cântece dintr-astea, cântam la parastase, dar creştinii nu
cântă cântece păgâne. Astea-s urlete, nu cântări. Mă duc, orice ar fi, îmi zic.
Nu vreau să-mi refuz o asemenea plăcere.
Nu pot să vă spun câte femei eram. Foarte multe, avionul era plin. Unele
plâng, altele se umflă în pene, dar toate tremură de frică. Trebuie să recunosc
că nu zburasem niciodată cu avionul şi nici n-aş fi zburat pentru nimic în lume
– poate doar pentru un prilej ca ăsta!
Am zburat noaptea, ne-au transportat cu autobuzele în afara oraşului, la un
fel de hotel. Nu ne-au lăsat să dormim îndeajuns, a venit un gruzin, ne-a adunat.
Zice că e muzician, că o să ne dirijeze. Figura mi-era cunoscută, îl văzusem
undeva… Mă uit la el, mă tot uit, şi el mă cheamă şi-mi şopteşte la ureche:
sunt fratele Mikeladze… Ah, diavole, câţi oameni ai nenorocit!
Pe scurt, ziua jelim, noaptea jelim, a doua zi iar, sunt sătulă până peste cap.
Astea vasăzică sunt repetiţii!
În seara zilei de 8 martie suntem anunţate că n-o să mai cântăm. De ce mai
întâi au vrut, de ce pe urmă s-au răzgândit, dracu’ ştie! Ne-au încărcat în
autobuze, ne-au dus într-un loc, nu ştiu exact unde. Mă lungesc în pat, încep să
ţip, fac o criză. Îmi zic: n-o să plec până nu te văd. Unul dintre şefi îmi spune
că, în cazul ăsta, va trebui să-mi cumpăr bilet. Am ţipat, m-am dat de ceasul
morţii că mi-e rău. Bine, o să-mi cumpăr bilet.
Mai toarnă-mi, Vika! Beau vodcă pentru prima oară, am minţit pentru prima
oară şi tot pentru prima oară ducem la groapă un mare criminal!
— Mai încet, Nino, îi puse mâna pe umăr Xenia Nikolaevna.
Nino dădu din cap şi îşi astupă gura cu mâinile frumoase. Viktor îi luă mâna
dreaptă cu mâna lui stângă şi i-o sărută. Ceva se schimbase. Înspre bine.
Note
6. Svinia – porc, svinina – carne de porc.
7. M.I. Lermontov, „Pânza“, trad. de Al. Philippide, în Versuri, EPL, Bucureşti, 1964.
8. Din poezia „Primăvara“ de Boris Pasternak.
9. Din poezia „Afară era ger şi se juca Tristan“ de Mihail Kuzmin (1872–1936).