Ludmila Ulitkaia - Imago

era loc şi pentru generozitate, şi pentru demnitate, şi pentru simţul onoarei.
Mâinile sunt curate?
Miha, plin de respect, mută pisoiul de pe genunchi pe pernă şi se duse la
baie să-şi spele mâinile, ca să merite să atingă exemplarul preţios. După ce se
întoarse de la baie, deschise cartea şi citi cu glas tare:
— „Îmi vine greu să mă gândesc că sunt obligat să fiu recunoscător unui om
despre care aveam aşa o părere proastă.“
— Hai, dă-mi cartea, ceru Anna Aleksandrovna, aruncând o privire pe
pagina deschisă şi zâmbi triumfătoare. Exact despre asta vreau să vă vorbesc.
Rândurile le-a scris Serghei Trubeţkoi după interogatoriu. A fost arestat în
noaptea de 14 spre 15 decembrie şi a fost interogat de însuşi ţarul Nikolai
Pavlovici. Suveranul era consternat că un prinţ, urmaş al celor din neamul
Ghediminovici, o familie mult mai vestită decât Romanovii, „a intrat în
cârdăşie cu asemenea canalii“. Şi la sfârşitul convorbirii a zis: „Să-i scrieţi
soţiei că viaţa vă e în afară de pericol“. Asta înseamnă că ţarul luase
hotărârea înainte de anchetă! Trubeţkoi ştia însă că are o mare vină şi a luat
asupra sa răspunderea chiar şi pentru punerea la cale a asasinării ţarului,
căreia i se împotrivise ferm.
— Viktor Iulievici zicea că toţi decembriştii mărturisiseră adevărul, că
fuseseră cinstiţi în declaraţiile lor, fiindcă se gândeau că ţarul îi va înţelege şi
îşi va schimba politica, preciză Miha, care ţinea mult să fie bine văzut într-o
asemenea adunare distinsă.
— Da, ei spuneau adevărul. Trubeţkoi se căia amarnic pentru fapta lui, dar
nu ponegrea pe nimeni anume. Nu se înjoseau să mintă. În ceea ce-l priveşte pe
Serghei Petrovici, reiese din memoriile multora că era iubit şi respectat de
deportaţii din Siberia. Din câte ştiu, se afla un singur trădător printre
decembrişti, căpitanul Maiboroda. El a denunţat conspiraţia cu trei săptămâni
înainte. Nu ştiu precis, se poate să mai fi fost unul sau doi trădători. Dar în
acţiune erau implicaţi mai mult de trei sute de oameni! Puteţi socoti şi singuri!
Procesele-verbale ale interogatoriilor au fost publicate. La vremea aceea
denunţurile nu erau la modă, aşa stăteau lucrurile! zise Anna Aleksandrovna
apăsând pe ultimele cuvinte, dar accentul ăsta îl observă doar Ilia. Trebuie să
spun că povestea asta are ceva din Evanghelie. Maiboroda s-a spânzurat. După
mulţi ani, dar…
— Ca Iuda! exclamă Miha arătând că are cunoştinţe din istoria sfântă.
Anna Aleksandrovna începu să râdă:
— Bravo, Miha! Băiat cultivat!