Ludmila Ulitkaia - Imago

Parcul Miliutin
Nimeni nu cunoaşte taina şi nici legea atracţiei irezistibile a bărbatului
pentru femeie. În orice caz, Ecleziastul nu le cunoştea. O legendă din Evul
Mediu dă un fel de explicaţie – elixirul dragostei. Adică otravă. Probabil
aceeaşi otravă cu care atotputernicul Eros îşi îmbibă săgeţile de operetă.
Oamenii din timpurile moderne găsesc explicaţia în hormonii care au grijă de
perpetuarea speciei. E de la sine înţeles că între această îndatorire practică şi
dragostea platonică există o ruptură bine cunoscută şi chiar, folosind limbajul
de azi, o disonanţă cognitivă. Ideea serioasă a perpetuării speciei e acoperită
cu tot felul de înflorituri rituale, flori de lămâiţă, popi, ştampile cu vulturul
bicefal şi aşa mai departe, ajungându-se până la cearşaful pătat cu sânge, scos
în văzul lumii. În sensul acesta, cu dragostea lucrurile sunt mai mult sau mai
puţin clare.
Dar ce te faci cu prietenia? Ea nu se reazemă pe nici un instinct vital. Toţi
filozofii din lumea asta (bărbaţi, se-nţelege, căci femei-filozofi n-au existat
până la Piama Gaidenko, dacă n-o punem la socoteală pe Hypatia) o aşază pe
treapta cea mai de sus în ierarhia valorilor. Aristotel dă o definiţie uluitoare,
căreia nu i se poate reproşa nimic nici astăzi, spre deosebire de multe alte idei
ale lui care s-au învechit până la a deveni ridicole. El spune aşa: „Prietenia
este un lucru specific omului, explicaţia şi scopul ei nu trebuie căutate în legile
naturii sau într-un Bine aflat dincolo de noi, în afara existenţei empirice“.
Prietenia nu este deci condiţionată de natură, ea nu are nici un scop, şi
constă întru totul în a-ţi căuta un suflet frate cu care să împarţi încercările prin
care treci, gândurile, sentimentele, mergând până la „a-ţi da viaţa pentru
prietenul tău“. Dar pentru ca să cunoşti fericirea asta trebuie să hrăneşti
prietenia, sacrificându-ţi timpul din singura viaţă care ţi-e dată: de exemplu,
să te plimbi cu el pe bulevardul Rojdestvenski, să bei cu el o bere, chiar dacă
ţie îţi plac alte băuturi, în vreme ce lui îi place berea, să te duci la ziua de
naştere a bunicii lui, să citeşti aceleaşi cărţi şi să asculţi aceeaşi muzică,
ajungând până la a-ţi asigura un spaţiu închis şi plăcut, în care glumele sunt
înţelese de la primele cuvinte, schimbul de păreri se face din priviri şi
legătura între prieteni e atât de apropiată, încât n-o poţi obţine dintr-o relaţie
cu o persoană de alt sex. Cu foarte rare excepţii.
Dar vreme pentru cei trei prieteni rămânea din ce în ce mai puţină. Nu mai
erau recreaţiile din timpul şcolii, nici plimbările prin Moscova, din ziua de