Ludmila Ulitkaia - Imago

se-nţelege.
— Înţeleg, îi răspunse Dulin antrenat în discuţie. Vă folosiţi întotdeauna de
acest calendar?
— Nu, desigur. URSS a trecut la calendarul gregorian în februarie 1918, şi
toate datele de după 14 februarie urmează calendarul gregorian, iar acelea
dinainte pe cel iulian. Logic, nu?
— Da, bineînţeles, aprobă Dulin.
Trebuie să se uite în enciclopedie, să vadă ce-i cu calendarele. Bătrânul e
foarte cultivat, când dai de oameni cultivaţi apar complicaţii. Are zona
reflexogenă dilatată, asta poate fi interpretată în mai multe feluri. Poate fi o
urmare a alcoolismului, sau poate fi chiar un început de paranoia alcoolică.
Depinde de cum priveşti lucrurile.
— Locul naşterii, Piotr Petrovici?
— Satul Velikie Topoli, judeţul Gadiaceski, gubernia Poltava. Tatăl meu
făcea parte din intelectualitatea satului, era învăţător la şcoala populară.
— E clar… Cum staţi cu ereditatea, Piotr Petrovici? Tatăl dumneavoastră
bea? trecu Dulin la punctul principal.
— Şi mie îmi e clar, doctore. Bea. Tatăl meu bea. Şi bunicul bea. Şi
străbunicul bea. Şi eu beam când îmi dădeau.
Şi-i trase un zâmbet pur şi simplu radios. Un zâmbet frumos, deloc ironic
sau plin de venin.
— Când aţi început să beţi, Piotr Petrovici? întrebă politicos Dulin.
— Nu-mi amintesc. La sărbători tuturor li se umpleau paharele, chiar şi
copiilor. Tata bea întotdeauna la masă, obicei sacrosanct – un păhărel înainte
de mâncare. Recunosc că şi eu ţin la obiceiul ăsta.
— Beţi şi acum?
Piotr Petrovici se umflă de râs:
— Drăguţul meu! Aici nu ne dau să bem! Vă mărturisesc, doctore, că de la
începutul războiului n-a existat zi în care să nu beau alcool, vodcă sau ce
dădea Domnul. Îmi lipseşte mult!
Dulin simţi cum îl roade jena pe dinăuntru: Piotr Petrovici era atât de sincer
în mărturisirea lui.
— Simţiţi nevoia să beţi? Vreau să zic, sunteţi dependent de alcool?
scormoni mai adânc Dulin.
— Nu sunt dependent, dar simt nevoia. Da, o nevoie de care sunt conştient.
„Pacientul supus expertizei consumă regulat alcool de mulţi ani, dar fără
excese…“, notă Dulin cu bună-credinţă.