Ludmila Ulitkaia - Imago

se întâlneau, dar când se aflau împreună la masa Voloşinilor, nu se certau,
supunându-se obiceiurilor casei.
Lui Miha şi lui Edik li se păru că erau cam sovietici şi cam oficiali, dar, în
realitate, nu erau nici mai buni, nici mai răi decât aceia care se înghesuiau la
monumentul lui Maiakovski. 73
La sfârşit, când tinerii se pregăteau să facă cale-ntoarsă spre casă, Maria
Stepanovna le recomandă să meargă până la Starîi Krîm. Nu era departe, doar
şaptesprezece kilometri, dar le spuse că fără excursia asta, nu puteau fi socotiţi
„de-ai casei“.
— Acolo o să vă odihniţi, prietena mea o să vă dea de mâncare.
Maria Stepanovna se gândi o clipă să-i trimită la văduva cu care se afla în
concurenţă. La vremea aceea Assol îşi ispăşise pedeapsa şi se întorsese la
Starîi Krîm să-şi îndeplinească obligaţiile de văduvă a scriitorului Grin 74 . „Nu,
mai bine la Faina Lvovna“, se decise ea şi le dădu câteva rânduri pentru o
localnică, al cărei soţ, dentist, repara dinţii bătrânilor din locurile acelea.
Aleseră să ajungă la Moscova prin Simferopol, cu o mică oprire la
Bahcisarai, inima Crimeii orientale. Maria Stepanovna le explică că era
absolut obligatoriu. Ruta era cam întortocheată: de la Starîi Krîm, fără să se
întoarcă la Koktebel, până la Bahcisarai, acolo înnoptau, şi de acolo plecau
dimineaţa la gara din Simferopol.
La Starîi Krîm era primăvară în toată regula – copacii înverziseră,
localnicii îşi vedeau de treabă în grădini, pregăteau răzoarele pentru răsaduri.
Tot drumul Miha şi Edik nu făcură decât să ia la bani mărunţi puterea
sovietică. În opinia lui Miha, aceasta era mai slabă la periferie decât la centru,
dar şi mai omenoasă. Edik nu era de aceeaşi părere. După el, era mai dură şi
mai obtuză în unele locuri, şi aduse ca argument soarta lui Maksimilian
Voloşin.
Jenia şi Aliona mergeau în spatele soţilor, aşa cum fac femeile din Orient, şi
vorbeau despre artă: Alionei nu-i plăceau prea mult acuarelele lui Voloşin
atârnate prin toată casa, în vreme ce Jenia susţinea cu înflăcărare că activitatea
lui nu trebuie judecată după rezultatele concrete, după tablouri sau după
poezii, ci după măreţia lui în plan spiritual, şi că abia atunci când bilanţurile
meschine vor face loc judecăţilor de substanţă, se va vedea care au fost
dimensiunile adevărate ale personalităţii sale. Jenia era fată cultivată, citea în
franceză şi engleză, ştia ceva şi despre antropozofie, şi treaba asta o cam irita
pe Aliona.
La Starîi Krîm mâncară la Faina Lvovna, care îi primi ceremonios, ca pe