Ludmila Ulitkaia - Imago

Toţi coborâră scara în şir indian, cu Maria în frunte, ieşiră din vestibul pe
coridor şi se opriră în faţa uşii întredeschise. Fetiţa stătea în pat şi ardea de
febră. Lumina aplicei din spatele patului îi aurea părul ciufulit, făcându-l să
strălucească întocmai ca beteala de Crăciun.
— Tata, mi-ai promis...
— Ce, pisicuţa mea?
„Doamne, fetiţa lui nu vorbeşte ruseşte“, îşi zise îngrozită Liza.
— Nu ştiu ce, dar mi-ai promis, îşi strâmbă buzele fetiţa gata să plângă.
— Ia uite aici, zise Sania.
Strângea în mână ceva mic de tot.
Fetiţa încercă să-i desfacă degetele, dar Sania se juca, nelăsând-o să-i
deschidă palma:
— Atenţie, Anna, e un lucru mic de tot, se poate sparge.
Desfăcu palma în care se afla un şoricel de sticlă.
— Acum ţi-ai amintit ce ţi-am promis? Că vine Sania şi-ţi aduce un şoricel
de sticlă?
— Nu-i adevărat. Nu mi-ai promis şoricelul lui Sania. Ăsta nu-i şoricelul
promis, e un şoricel şi atât. Mulţumesc. Nimeni nu mi-a adus aşa un şoricel
niciodată.
— Acum o să dormi cu şoricelul? o întrebă Maria.
— Da, acceptă împăcată fetiţa. Mom, numai să nu stingi lumina.
— Îţi las lumina mică, o sting pe cea mare.
— O să se sperie şoricelul.
— Bine, bine, spune la toată lumea „noapte bună“ şi închide ochii…
Copilul roşcovan, cu faţa roşie de la febră şi buzele crăpate, în pijamaua
albă pe care erau cusute fragi mici, se foi în pat mişcându-şi uşor picioarele şi
mâinile, îndesând perna şi frământând pătura, ca să-şi facă un fel de cuib. Ce
ciudat, Sania avea impresia că mai trăise aşa ceva: fetiţa roşcovană, şoricelul
de sticlă, lacrimile…
Liza rămăsese în prag, nu se apropiase de fetiţă.
„Uimitor, la anii bătrâneţii, când a venit timpul să aibă nepoţi… E fericit…
nu, nu, n-am nevoie de aşa ceva, n-am avut niciodată nevoie, nici înainte, nici
acum“, îşi zise ea.
Din iubirea căreia îi fusese devotată din copilărie nu se născuseră copii.
Maria rămase câtva timp în camera fetiţei, apoi urcă la oaspeţi. Tava cu
resturile de mâncare de la restaurantul chinezesc era aşezată pe podea, lângă
uşă. Nu băură ceai rusesc după cină: obiceiul rusesc dispăruse într-un sfert de