Ludmila Ulitkaia - Imago

Lisa îi smulse o bucată friptă şi i-o îndesă Regelui în gură.
— Şura! Cască ochii, curvo! Prima bucăţică e întotdeauna pentru el! Maşa!
Cască şi tu ochii! De nu, vi-i scot!
Nu mai trebuia să-i scoată Şurei ochii, îi avea deja plini de lacrimi şi-i
venea să intre în pământ, dar, buimăcită, stătea ţeapănă şi se uita ca viţelul la
poarta nouă. Ilia împărţi frigăruile, care le abătură atenţia invitaţilor de la
momentul principal al ceremoniei – sărutul mirilor.
— E pur şi simplu o huligancă, Ilia! îi zise pornită Olga, când el îi aduse
frigăruia.
— Huligancă, aşa-i! Da’ genială! Ea l-a scos pe Artur din puşcărie, l-a
băgat la nebuni, n-a mai fost recrutat. Ea a plătit în dreapta şi-n stânga. A
devenit juristă. Chiar aşa! A terminat dreptul la seral. Nici nu-ţi închipui câte
face! Pe ea am cunoscut-o întâi, pe urmă pe Rege. E venită din Extremul
Orient, tatăl ei e vânător. A colindat taigaua cu el când era mică. Bea ca un
bărbat. Muiere tare ca fierul, e drept că-i slabă în partea de jos. Iar Regele e
impotent, o s-o spună chiar ea, cu gura ei.
Exact aşa s-a întâmplat. Pauza scurtă, în timpul căreia invitaţii îşi înfulecară
frigăruile, luă sfârşit. După ce termină de mâncat, Lisa scoase sabia din teacă:
— Vă zic rămas-bun, copii! Gata, mă car în ţara finlandezilor. A marii
tăceri albe. Sunt sătulă până-n gât de mutrele voastre de căcat!
Râse pe-nfundate, mişcând din nas, şi continuă:
— Vă iubesc pe toţi. Aveţi grijă, o să mă întorc ca să văd ce faceţi! Să numi
ascundeţi nimic! Nu sunt de la KGB! Sunt agent pe cont propriu. Să nu-i
faceţi vreun rău Regelui! Nici Şurei. E o vacă, da’ e cumsecade. Bunul doctor
Aumădoare îi hrăneşte pe toţi, îi îngrijeşte şi-i face bine. Soră medicală, ce
mai. E cea mai bună, dacă-i nevoie de vreo injecţie în cur sau în venă. Să nu
cumva să vă agăţaţi de ea, s-o sâcâiţi… Nu poate să sufere asta. N-are
hormoni. I-am moştenit eu pe toţi! Perechea ideală – doi impotenţi.
Lisa se atârnă de gâtul Regelui şi scoase un oftat prelung, ca o bocitoare din
popor:
— O-o-f, văleu, conaşul meu, sărăcuţul de tine! Neputinciosul meu mic! Ce
rânjiţi aşa? E mai ceva decât toţi! Dacă ar fi reuşit să-şi ţină cât de cât p…
lica-n sus, ar fi fost de nepreţuit!
Regele înghiţi răbdător şi indulgent schelălăielile fostei soţii. Îl dăduse în
vileag, o lovitură grea pentru orice bărbat, dar nu reacţionă în nici un fel, îi
domina pe toţi cu statura lui, cu purtarea demnă, ba chiar şi cu privilegiul de a
fi impotent printre toţi cei preocupaţi de sex, bărbaţi şi femei care sufereau, se