Ludmila Ulitkaia - Imago

prezenţa sau absenţa altor oaspeţi şi de dispoziţia stăpânului casei.
„Ce om! Ce soartă!“ se entuziasma Miha gândindu-se la Cernopiatov. Tatăl
lui Serghei Borisovici era de fel din Batumi, fusese un vechi tovarăş de luptă
al lui Stalin, ucis de acesta în 1937, destul de târziu, când conducătorul se
descotorosise de mult de majoritatea prietenilor din tinereţe. Pe Serghei
Borisovici îl arestaseră când era elev, la o săptămână după ce-i arestaseră
tatăl. Pe băiat îl duseseră într-o colonie pentru copii – era debutul încercărilor
prin care avea să treacă mai târziu. Când a împlinit optsprezece ani, l-au mutat
în lagăr. În 1942 l-au eliberat din lagăr şi l-au trimis în surghiun. La Karaganda
a întâlnit-o pe Valentina în lagărul ALJIR, o abreviere diabolică pentru un loc
anume din geografia ţării: Lagărul Akmolinsk pentru soţiile trădătorilor
patriei. Printre miile de soţii se aflau mama Maiei Pliseţkaia, mama lui Vasili
Aksionov, mama lui Bulat Okudjava… Bunica Alionei pe linie maternă era
văduva unui membru de seamă al partidului din Riazan.
În ce-o priveşte pe Valentina, ea făcea parte din categoria CSIR – Membri
din familiile trădătorilor patriei. Când i-au împuşcat tatăl şi i-au arestat mama,
ea avea şaptesprezece ani şi a reuşit să nu împărtăşească soarta a douăzeci şi
cinci de mii de copii minori ai CSIR, trimişi la casele de copii. Şi-a urmat
mama în satul Malinovka, într-o colonie de muncă. Mama ei a murit după un
an.
Acolo i-a unit soarta pe Valentina şi Serghei Borisovici: aveau amândoi
douăzeci de ani, visau să-şi întemeieze o familie. S-au căsătorit foarte tineri,
salvându-se unul pe celălalt. În anul 1943 s-a născut Aliona. În 1947 li s-a dat
voie să se întoarcă în Rusia şi s-au instalat la Rostov-pe-Don, la rudele
Valentinei. Serghei Borisovici şi-a dat examenul de absolvire a liceului şi a
fost admis la institut. Aşa a început pentru el viaţa adevărată la care visase atât
de mult. În 1949 a fost din nou arestat. Mâna lungă a lui Stalin nu voia nicicum
să-i dea drumul. A fost eliberat în 1954, şi-a reînceput viaţa pentru a treia
oară…
Aliona era sătulă până peste cap de poveştile astea. Se închidea în camera
ei, asculta muzică. Câteodată stătea cu ceasurile acolo, mâzgălea cu creionul
pe hârtia groasă ornamente ciudate în cascadă, sau pleca de acasă fără să
spună nici un cuvânt şi fără să-i dea vreo atenţie lui Miha.
El rămânea acasă cu Serghei Borisovici ca să facă provizii de înţelepciune.
Ce talent avea omul ăsta! Era de ajuns să afirmi ceva, ca el să-ţi înmoaie
imediat vorbele în apă ca pe nişte abţibilduri şi totul devenea clar… Avea o
înţelegere profundă a vieţii, a lipsei ei de omenie, a absurdului şi a cruzimii