Ludmila Ulitkaia - Imago

plictiseală, urmă vacanţa de iarnă. La 31 decembrie se îmbolnăvi Sania,
lipsindu-i pe prietenii lui de sărbătoarea pe care o aşteptau cu drag:
aniversarea zilei lui de naştere.
Viktor Iulievici le îndulci vacanţa urâcioasă. De obicei renunţa la întâlnirea
cu „liurşii“ pe perioada vacanţei, dar în anul acela ei se întâlniră cam la două
zile. În orice caz, Ilia păstră multe dintre fotografiile făcute atunci. La plimbări
participau numeroşi elevi, se adunau toţi cei care nu aveau pojar. Se plimbau
trei ore, pe urmă mergeau să bea un ceai acasă la Viktor Iulievici. În fotografii
apărură pentru prima dată Katia Zueva şi Ania Filimonovna, primele fete care
se alăturară grupului format numai din băieţi.
Katia avea cozile încă netunse, cu panglici negre la vârf, atârnând-i peste
gulerul paltonului, şi Filimonovna purta o căciulă de schi trasă pe ochi,
semăna cu un băiat, avea coşuri pe frunte. Şi le ascunde sub căciulă, ghici Ilia.
El era şi primul care observase cât de îndrăgostită era Katia de profesor.
La şcoală îşi ţinea cozile împletite oribil, dar când venea la şedinţele
„liurşilor“ – aşa numeau ei întâlnirile care nu aveau loc pe stradă, ci în
apartamentul lui Viktor Iulievici –, îşi lăsa pletele să fluture în voie şi devenea
uimitor de frumoasă. Stătea la masa rotundă mereu în acelaşi loc, cu bărbia
sprijinită în palma îndoită, faţa îi era acoperită de plete aproape în întregime,
şi Miha tot încerca să se aplece ca să i-o vadă. Îi plăcea grozav fata, mai ales
în afara şcolii. Îi mai plăceau însă şi micuţa Roza Galeeva din clasa a şaptea,
şi Zoia Krîm din clasa paralelă.
De fiecare dată când Viktor Iulievici i se adresa Katiei, era de tot hazul s-o
vezi cum se înroşea atât de tare, încât doar nasul îi rămânea alb. Avea o fire
închisă, era tăcută, nici măcar Aniei, prietena cea mai apropiată, nu-i
împărtăşea marea ei taină: se îndrăgostise la nebunie de profesor din prima
clipă, chiar la 1 septembrie, când îl văzuse în curtea şcolii, în faţa elevilor
aliniaţi pentru ceremonie, înconjurat de băieţi, vorbindu-le cu însufleţire şi
râzând din toată inima.
Alerga după el cum fac şcolăriţele îndrăgostite şi-l urmărea de departe până
acasă. Câteodată, seara, ajungea chiar la intrarea casei lui, dar niciodată nu-l
întâlnea din întâmplare pe stradă. Se hotărî să meargă la cercul lui numai după
ce o atrase şi pe Ania să vină, deşi aceasta era interesată mai mult de volei.
Când se apropie primăvara, avu loc un eveniment, despre care Katia avea
să-i povestească soţului ei doi ani mai târziu. Făcu rost de un bilet la baletul
Război şi pace de Prokofiev. Toată Moscova dorea să vadă spectacolul, şi
bunica îi oferi singurul bilet obţinut datorită numeroaselor ei relaţii. După