Ludmila Ulitkaia - Imago

bază şi şefa sindicatului –, voia mai întâi să convoace consiliul profesorilor ca
să discute cazul lui. Dar Larisa Stepanovna preferă să facă un sondaj
preliminar în rândul cadrelor de conducere. Trimise rapoarte la Învăţământ şi
la Comitetul Raional de Partid.
Exact în această ultimă iarnă petrecută la şcoală, Viktor Iulievici începu să
scrie cartea pentru care se pregătise câţiva ani. Îi găsise şi titlul: Copilăria în
Rusia. Nu-şi făcea griji în privinţa genului literar, dacă o să fie o culegere de
eseuri sau o monografie.
Nu pretindea că o să facă mari descoperiri, dar îşi dădea bine seama că-l
interesau mai multe discipline: psihologia vârstelor, pedagogia şi antropologia
în sensul cel mai larg al cuvântului. Totodată, logica gândirii lui era construită
mai degrabă după legile medicinei şi biologiei. Aici se vedea influenţa
prietenului său Kolesnik.
Încerca să descrie trezirea conştiinţei morale la adolescent, aşa cum şi-o
reprezenta el, ca o etapă obligatorie, la fel cum era apariţia dinţilor, gânguritul
şi primii paşi făcuţi spre sfârşitul primului an. Adică aşa cum arătau,
tulburându-l cu rutina lor, etapele succesive ale evoluţiei unei fiinţe umane, pe
care le observa acum la el acasă.
Aşa începe. La doi ani
Rupi de la mamă cântecele,
Şi abia când ai deja trei ani
Apar noi ciripeli şi cuvinţele… 32
Modelul propus în poezia lui Pasternak era mai convingător pentru el decât
toate calculele din psihologia vârstelor. Îşi reprezenta maturizarea morală ca
pe un proces la fel de firesc ca maturizarea biologică, desfăşurată în paralel.
Dar trezirea se producea într-o mulţime de feluri, în funcţie de structura
personalităţii fiecăruia şi de alţi câţiva factori. După părerea lui, trezirea
conştiinţei morale sau „momentul de început al conştiinţei morale“ apare la
băieţi undeva între unsprezece şi paisprezece ani, de obicei în urma unor
situaţii neplăcute cum ar fi o nenorocire sau o viaţă de familie nefericită,
atingerea demnităţii personale sau a celor apropiaţi, pierderea unei fiinţe
dragi. Pe scurt, un eveniment care răstoarnă totul, îţi întoarce sufletul pe dos şi
te trezeşte. Fiecare are un „punct nevralgic“, şi exact de acolo începe
modificarea personalităţii. În tot procesul ăsta, aşa cum îl gândea Viktor
Iulievici, este aproape obligatorie prezenţa unui mentor-iniţiator – un profesor,
preceptor, prieten mai în vârstă, iar dacă se întâmplă să fie cineva din familie,