Ludmila Ulitkaia - Imago

— Mama nu bea, minţi Maksimov.
Continuară cu explicaţiile încâlcite până când veni cu maşina de serviciu
tatăl lui Tarasov, locotenent-colonel la Ministerul de Interne. Larisa
Stepanovna îi explică despre ce era vorba. El stătea nemişcat, cuprins de furie.
— Ne socotim noi, zise negru de supărare locotenent-colonelul, şi era clar
că n-o să-i fie bine băiatului.
— Când vine mama ta? îl întrebă Larisa Stepanovna pe Maksimov.
O plictiseau explicaţiile inutile, care se lungeau la nesfârşit.
— Mama a plecat la mătuşa mea, la Kaluga.
Se vedea pe faţa Larisei Petrovna că-şi frământa serios mintea.
— Îl iau pe răspunderea mea, şi când se termină spectacolul, îl duc acasă.
Să nu riscăm, atâta îi mai trebuie, să pice din întâmplare pe mâna miliţiei, zise
Viktor Iulievici şi îşi puse mâna stângă pe umărul lui Maksimov.
— Bine, mergeţi, făcu dezarmată Larisa Stepanovna. Să nu vii la şcoală fără
maică-ta, Maksimov!
Ameninţarea nu avea nici un sens, fiindcă anul şcolar se încheia şi urmau
trei luni de vacanţă până la începutul următorului an şcolar.
Viktor Iulievici îl duse pe bietul Maksimov în sală şi-i arătă un scaun:
— Stai aici liniştit, Maksimov, să nu faci nimic care să atragă atenţia.
Maksimov dădu din cap recunoscător. Nici vorbă ca mama lui să fie plecată
la Kaluga, drăguţul ei poposise la casa lor venind de la Aleksandrov, şi
împreună trăgeau la măsea.
Miha, pregătindu-se pentru spectacol, a încercat să versifice tot ce ştia din
literatură. Viitorii actori au tratat în mod creator lucrarea lui Miha, adăugând
destule la capodopera lui, aşa că scenariul a ajuns să aibă două sute de pagini.
Cu două săptămâni înainte de serată, în toiul examenelor, când elevii toceau
la algebră şi la chimie, Ilia a luat scenariul lui Miha şi l-a făcut varză,
decupându-i părţile şi încurcându-le între ele, aşa încât subiectul, despre care
la început nu-ţi puteai face o idee, a ajuns să se rezume la călătoria plină de
haz a unei bande de netoţi, purtând numele lor adevărate, fiind gata să intre în
belea, din care ieşeau numai datorită unor forţe superioare, întruchipate de
Viktor Iulievici în felurite ipostaze.
În rolul lui Viktor Iulievici juca Sania Svinin, cel mai talentat actor din
clasă. Se pregătea, între altele, să urmeze şcoala de teatru. I-au făcut o mască
destul de reuşită din papier mâché, i-au suflecat mâneca până la cot şi i-au
cusut-o, mâna rămânându-i afară.
Totul era de o naivitate uluitoare, dar şi de un comic nebun. Statuia lui Zeus