Ludmila Ulitkaia - Imago

— Şi mama? întrebă Olga ghicind deja ce avea să afle.
— Antonina i-a urmat pe băieţi. A plecat când avea cincisprezece ani. Piotr
şi Serafim plecaseră la Astrahan înaintea ei, l-au renegat pe tata fiindcă era
preot. Au scris la ziar că Lenin e tatăl lor, şi mama lor e patria.
Din rama de lemn de pe perete, fata tânără, în haină de piele, le privea
aprobator.
— Ce s-a întâmplat pe urmă cu bunicul?
— Cinci ani a stat în lagăr, în regiunea Arhanghelsk, pe urmă s-a întors la
Kosmodemiansk. În 1928 l-au arestat, apoi i-au dat iarăşi drumul, şi în 1934 a
dispărut de tot. Mătuşa Katia n-a putut să dea de el. În 1937 am venit cu
mătuşa Katia la mama ta. Am stat în genunchi, am rugat-o să facă demersuri, să
afle măcar dacă tata e în viaţă. Antonina a zis că n-are de ce să facă demersuri.
Ciocăni cineva uşurel, să nu deranjeze, în uşa întredeschisă. Arii Lvovici
venea să-şi ia rămas-bun. În camera mare invitaţii la parastas vorbeau în
şoaptă. Tamara împreună cu vecina de pe palier lămureau lucrurile în privinţa
bolii misterioase, care o părăsise pe Olga şi se mutase la Antonina Naumovna.
Vecina Zoia, abia venită, îl descosea pe Kostia în privinţa lui Ilia. Deşi se afla
foarte aproape, în camera alăturată, Olga păru că nu aude întrebările despre
fostul soţ.
Ea îi mulţumi cioclului. El îşi înclină capul respectuos. Ajuns la uşă,
ţinându-şi căciula de blană în mână, se înclină ca un om de lume, cu maniere,
şi anunţă cu multă demnitate:
— Vă stau la dispoziţie, Olga Afanasievna. Întotdeauna la dispoziţia
dumneavoastră.
„Ce tâmpit, om fără minte, asta-i. Îmi trebuie mie serviciile lui!“, îşi zise
Olga şi se întoarse la Valentina.
În timp ce străbătea coridorul, se pregătea să audă ce ştia dinainte.
Deportări, arestări, persecuţii, execuţii.
Mătuşa Valentina nu aminti însă nimic despre toate acestea. Netezea cele
două fotografii spălăcite: într-una din ele, un bătrân îmbrăcat cu o haină care-i
atârnă jalnic stă lângă un gard cu două oale înfipte în uluci şi are un asemenea
chip, încât Olgăi i se tăie răsuflarea. În fotografia cealaltă e tot el în sutană
neagră, se află într-o clădire, e aşezat la masă, în mijlocul ei se înalţă o mică
piramidă albă, alături sunt trei ouă de culoare închisă, puse pe o farfurie.
— E în ziua de Paşte, anul 1934, se vede că oficiază utrenia.
Şedeau amândouă şi tăceau. Pe urmă Valentina împături fotografiile în ziar
şi le puse în plicul maro: